George Coșbuc, poetul care a încântat zeci de generații de elevi, tineri şi oameni iubitori de frumos, s-a născut la data de 20 septembrie 1866,în satul Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud A fost al optulea dintre cei 12 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc şi ai preotesei Maria. De la mama sa se pare că a moștenit talentul literar: era o bună creatoare în stil popular și povestitoare deosebit de cuceritoare. A încetat din viață la 9 mai 1918, la București. A fost un poet și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terța rima. A dat o versiune completă a poeziei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.
Din colecția mea vă prezint două ilustrate maxime și o carte poștală.
