Flori simbol de ţară

Toți oamenii sunt îndrăgostiți de frumusețea delicată a florilor, de simbolismul lor și de parfumul natural. Mulți dintre noi le asociază, cum altfel, cu dragostea sau cu natura, cu libertatea copilăriei, cu celebrarea iubirii în taina nunții. Tocmai pentru că sunt atât de îndrăgite, multe țări din lume au ca simboluri, oficiale sau nu, flori. Acestea au o însemnătate specială pentru diferite naționalități, legate de specificul fiecărei țări în parte sau de istoria statului.

Emisiunea filatelică lansată vineri, 17 martie 2017, are ca subiect florile, ca brand de ţară. Cele patru timbre ale emisiunii prezintă  floarile-simbol a câtorva state riverane Dunării, alături de drapelul lor naţional  astfel : Bujorul românesc (paeonia peregrina) simbolul naţional al României, Busuiocul (Ocimum Basilicus) floarea simbol a Republicii Moldova, Iris (Iris croatica) floarea naţională a Republicii Croaţia, Trandafir (Rosa damascena) floarea simbol a Bulgariei.

Cu aceste mărci poștale folosind ilustratele Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii, la OP 37 București, am realizat mai multe ilustrate maxime.

 

 

Bujorul românesc (Paeonia peregrina) simbolul naţional al României

 

Este o specie de bujor prezentă în pădurile de câmpie sau la marginea acestora, în Dobrogea, Muntenia și sudul Moldovei. Floarea roșie are petale mai puține decât bujorul de grădină. Este o plantă ocrotită de lege, nu trebuie distrusă sau colecționată.

Bujorul românesc este o specie de floare unică în Europa, care crește doar în anumite zone din România. Floarea rară a supraviețuit erei glaciare și este la fel de veche ca și crocodilii. În țară există cinci rezervații naturale de bujori românești, zone protejate prin lege de câțiva ani, Teleorman, Mureș, Olt, Dolj şi Giurgiu.

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară  București, prin Facultatea de Horticultură, a lansat la începutul lunii iunie 2013, în cadrul Conferinței Internaționale „Agriculture for life, Life for agriculture“, propunerea titularului disciplinei Floricultură, conf.univ.prof. dr. Florin Toma, ca BUJORUL să fie proclamat oficial, de către statul roman, floarea națională a României.

”Bujorul românesc” a fost adoptat de Asociația CAMARAZII ca simbol de reprezentare la evenimentele în care se marchează eroismul ostașilor Armatei Române și sângele vărsat pe câmpurile de bătălie.

 

 

Busuiocul (Ocimum Basilicus) floarea simbol a Republicii Moldova.

Busuiocul are o dimensiune spirituală unică. În cultul creştin-ortodox românesc şi grecesc, busuiocul este un simbol al sacralităţii. Busuiocul uscat este folosit la prepararea aghiasmei, la purificarea şi sfinţirea zonelor necurate. Se pune de asemenea la icoane pentru protecţia locuinţei împotriva duhurilor rele.

în tradiţia autohtonă această plantă este considerată o floare a dragostei şi a norocului  În medicina populară, busuiocul este folosit ca plantă pentru îmbunătăţirea memoriei şi remediu anti-stres.

Se presupune că el a crescut de nicăieri la picioarele lui Hristos în momentul în care a fost crucificat și cules de către împărăteasa Elena, care l-a răspândit peste tot în lume.

 

 

Iris (Iris Croatica) floarea națională a Republicii Croația
Numele croat al florii este Perunika și vine de la numele lui Perun, care în mitologia slavă era cel mai mare zeu al tunetelor și fulgerelor. Legenda spune că Perunika crește numai în locul în care Zeul Perun lovește solul cu fulgerele.
Despre floarea superbă de culoare violet, fitoterapeuții susțin ca este un remediu simplu care ține sub control o varietate de boli.

În 2000, la propunerea Academiei Croată de Științe și Arte, în timpul expoziției  mondiale de flori”Japonica Flora”, Iris croatica a fost numită floarea națională a Croației.

Iris croatica se dezvoltă în zonele de pe coasta de sud vest, la marginea pădurilor de srejar și carpen.

 

 

 

 

Trandafirul (Rosa Damascena) simbolul Bulgariei

Trandafirul, regina florilor, este simbolul Bulgariei și brandul turistic care promovează această țară în întreaga lume. Trandafirul bulgăresc este folosit în industria cosmetică, a parfumurilor, în cea farmaceutică și alimentară. Uleiul de trandafir este supranumit “aurul lichid” al Bulgariei, fiind utilizat în principal pentru realizarea de parfumuri, cosmetice, ciocolată, lichior și gem.

Trandafirul Rosa Damascena  sau Kazanlâk este o plantă cu flori extrem de parfumate, din care se obține dulceața și sirop, dar care poate fi folosit și pentru prepararea apei, uleiului de trandafir, a aromelor sau a parfumurilor.

 

Orașele României, Brașov.

Emisiunea filatelică, pusă în circulație la 17 februarie 2016, face parte din ciclul Orașele României și este dedicată orașului Brașov.

Brașovul este atestat documentar în anul 1234 în Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. În a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ și eclesiastic al Țării Bârsei (Corona, Kronstadt, Brasso), „oras liber regal”, unul dintre centrele economice și culturale ale Transilvaniei.
În secolul al XIV-lea, burgul era concentrat în jurul pieței principale și al bisericii parohiale, Biserica Sfânta Maria, cunoscută ca Biserica Neagră, reconstruită începând cu anul 1383. Încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea în Cetate erau conturate două artere principale: Strada Mănăstirii și Strada Porții. În evul mediu, zona locuită din Cetate se oprea la limita formată de Ulițta Călugarițelor (astazi Michael Weiss), orașul extinzându-se spre 1600, până la limita zidurilor dinspre actualul Hotel

Cele patru timbre ale emisiunii reproduc monumente reprezentative ale orașului, cunoscute pentru importanța istorică și arhitecturală pe care o au în identitatea orașului.Cu ajutorul domnului Andrei Potcoavă, am realixat patru illustrate maxime.Cărțile poștale Allex Collection. Stampila de zi aplicată la O.P. Brașov 1, la data de 15.11.2016.

 

 

Casa Sfatului din Brașov

Este un important monument de arhitectură din municipiul Brașov, a fost inițial doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn.În 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții Breslei Blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului. Totuși, din cauza invaziei turcești din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat.

Clădirea s-a transformat în primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.

Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:

• 5 iulie1608 – un trăznet lovește turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decât după ce s-a turnat în foc vin, oțet și lapte;
• 17 iunie1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului; turnul avea să se prăbușească în proporție de două treimi;
• 24 iulie1682 – o furtună puternică lovește din nou „turnul trompetiștilor” (numit așa pentru că un trompetist anunța trecerea fiecărei ore);
• 21 aprilie1689 – marele incendiu (provocat de forțele habsburgice care asediau orașul) distruge o mare parte din clădire. După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, a fost adăugată stema Brașovului.^[1]

Administrația orașului se mută din această clădire în anul 1876, într-o clădire nouă

Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909–1910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din 1950 clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.

 

 

 

Biserica Neagră

Biserica Neagră de astăzi se înalţă pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea. Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit.

Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcţie a bisericii, oraşul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificaţiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporţii în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălţimea intenţionată. 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcţie a bisericii, în 1499 se menţionează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas şi clopote în 1514. 

Parohia braşoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit şi astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porţii sudice.La jumătatea secolului al XVI-lea, reforma bisericească a pătruns în Transilvania şi s-a răspândit în mare parte datorită umanistului şi pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiaşi mişcări s-au îndepărtat şi altarele secundare.
De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.
Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica parohială, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare.

 

 

 

. 

Poarta Ecaterina

Poarta Ecaterina (sau Poarta Ecaterinei) este unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate obiective turistice ale Braşovului. A fost numită, de-a lungul timpului, Porta Superior, Porta Corpus Christi şi Porta Sanctae Katharinae, fiind, secole întregi, singura care permitea accesul şcheienilor în Braşov, prin zidurile vestice ale cetăţii. Clădirea pătrată, cu patru turnuleţe a fost construită la mijlocul laturii dintre Bastionul Ţesătorilor şi cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porţi distruse în inundaţia din 1526.

Poarta Ecaterina a suferit numeroase stricăciuni în urma cutremurelor şi incendiilor din 1689, 1738 şi 1759 şi a fost dărâmată, cu excepţia turnului, cu un an înaintea finalizării Porţii Scheiului din 1827. Restaurarea ei la aspectual actual s-a realizat între anii 1971-1973 şi apoi în 2006.

 

 

 

 

Prima școală românească 

Se află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului (secolul al XV-lea). Primele cursuri în limba română au avut loc aici în 1583.

Cine venea la școală, aducea o găleată de grâu, un car cu lemne și 4 florini (n.r. – o avere la acea vreme, pentru că erau bani suficienţi pentru a cumpăra 3, 4 boi), și studia gramatici, învățătură bizantină, pilde din biblie, dar și filozofia secolului al XVI-lea.Nu lipseau nici învăţăturile filosofice, astfel că acela care venea la Prima Şcoală Românească învăţa citate din Aristotel, Democrit și alți filosofi celebri.Elevii de atunci învățau cum se fac actele oficiale în cancelarii şi aveau un manual cu legile comerciale, dar și unul de macrobiotică.

Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric În prezent edificiul adăpostește „Muzeul Prima Școală Românească

Muzeul include: Sala de clasă Anton Pann, Tiparnița diaconului Coresi, Sala Cartea – factor de unitate națională, Cartea și cărturarii brașoveni, Liceul Andrei Șaguna.
Sunt expuse colecții de carte veche: tipărituri coresiene, manuscrise (românești, grecești și slavone); istorie: cataloage din secolul al VIII-lea ale Bisericii „Sf. Nicolae”, documente originale ale domnitorului Constantin Brâncoveanu, hrisoave domnești (80 documente); arta medievală și bisericească; tipăriturile veacului al XVIII-lea: „Biblia de la București”, „Îndreptarea Legii – Târgoviște”, „Cazania lui Varlaam”, „Evanghelia de la Govora”, „Mineiele de la Râmnic” etc.
Reorganizat în 1964 în cladirea celei mai vechi școli românești, pe baza colecțiilor adunate începand din anul 1933, complexul muzeal mai cuprinde Muzeul Ex Libris (câteva sute de piese unicat Ex Libris datând din secolele XV – XIX, donate de dr. Emil Bologa), Muzeul Junilor Brașoveni (obiecte de etnografie, costume, tablouri, icoane), Muzeul de muzica Tudor Ciortea (clavir, gramofon, manuscrise muzicale, tablouri, cărți donate de compozitor) si Muzeul Stefan Mironescu (imagini ale Scheiului în acuarelă și ulei donate de pictor), Arhiva și biblioteca (cărti vechi, protocoale-catastife, cărți din fondul documentar, documente de patrimoniu).