FLORI DE IARNĂ

Emisiunea de mărci poștale Flori de iarnă. afost pusă în circulație joi, 10 decembrie 2020, fiind ultima emisiune filatelică din acest an. Este formată din patru timbre cu valorile nominale  2,00 lei, 2,20 lei,5,00 lei,19,00 lei.

Ma-am străduit si de această dată să fac ilustrate maxime cu timbrele acestei emisiuni, cprtile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii.

Crăciunița (Steaua Crăciunului)  (Euphorbia pulcherrima)

Crăciuniţa, Floarea Crăciunului sau Steaua Crăciunului, este denumită ştiinţific Poinsettia sau Euphorbia pulcherrima (ceea ce se traduce prin „foarte frumoasă”), este considerată cea mai spectaculoasă plantă din specia Euphorbiilor şi îşi are originea în America Centrală. În lume se cunosc peste 100 de varietăţi de Poinsettia.

Detalii interesante (legendă)

Anemona de iarnă (Eranthis hyemalis) 

Popular i se mai spune omag de iarnă, iar științific – Eranthis hyemalis.
Planta este originară din zonele împădurite și apare primăvara devreme, făcîndu-și loc prin stratul de zăpadă.
Florile, în formă de cupe, sînt foarte decorative. Galbenul auriu intens al petalelor este precedat de un guleraș de frunze în formă de rozetă. Se deschid doar cînd soarele strălucește și se închid noaptea sau cînd cerul este acoperit de nori. Are o înălțime de 10 centimetri. Perioada de înflorire este februarie – martie.
Anemonia se expune în plin soare sau semiumbră. Prosperă în pămînt bogat în humus, bine drenat. Se evită excesul de umiditate, în special în perioada rece.
Se înmulțește prin bulbi, care pot fi plantați în ghiveci, jardinieră sau direct în pămînt. De reținut faptul că bulbii plantați în ghiveci nu sînt rezistenți la îngheț.

Crinul de apartament sau crinul de ghiveci (Hippeastrum sp.)

Este o plantă tropicală cu bulb, foarte apreciată pentru florile ei mari, catifelate în formă de trompetă, colorate în mod variat de la alb la roşu intens sau până la combinaţii incredibile de culori. După ce hibernează pe timpul verii și începutul toamnei, crinul de cameră începe să se dezmorțească și să ne bucure cu florile sale. Așa că după ce nu va mai avea flori, păstrează-l pentru că el te va răsplăti cu ele în fiecare an către final de noiembrie. 

Spânzul (Helleborus niger).

 Este o plantă veșnic verde, originară din zonele muntoase ale Europei. Are flori albe sau roz. Este cunoscută încă din Antichitate ca plantă medicinală, deși este foarte toxică. Este cultivată și ca plantă de apartament sau de grădină, înflorind de iarna până primăvara devreme

Din punct de vedere sistematic şi strict botanic, spânzul aparţine familiei Ranunculaceae, genului Helleborus, care cuprinde aproximativ 20 de specii de spânz, multe dintre ele crescând şi în România. Numele de Helleborus provine din greaca veche şi trimite cu gândul la puternicele proprietăţi vindecătoare ale plantei, cunoscute fără îndoială şi de antici, căci „elein” însemna rană, iar „bora” hrană. Este o plantă erbacee şi în ciuda denumirilor de trandafir de iarnă şi trandafirul Crăciunului, date de către occidentali, spânzul nu are nicio legătură cu trandafirii propriu-zişi, care aparţin familiei Rosaceae.

Publicitate

LEBEDE

Lebedele sunt un gen de păsări acvatice mari, aparținând familiei Anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) și după penajul alb (sau negru pentru unele specii). În România sunt întâlnite 4 specii: lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), lebăda de vară (Cygnus olor) și lebăda mică  (Cygnus columbianus); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită lebăda neagră (Cygnus atratus).

Emisiunea de mărci poștale Delta Dunării. Lebede, care a fost pusă în  circulație marți, 1 septembrie 2020, conține patru timbre cu lebada de vară. Dintre acestea am folosit doar primele doua valori de 3,30 și 5,00 lei, pentru a face illustrate maxime. Am folosit cărți poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii.

Lebăda de vară (Cygnus olor )

Lebăda de vară sau lebăda cucuiată (Cygnus olor) este o pasăre migratoare sau sedentară din ordinul anzeriformelor (Anseriformes), familia anatidelor (Anatidae) cu o talie foarte mare (lungime 125–160 cm, greutate 6,6–15,0 kg) răspândita în mlaștini, bălți, lacuri cu vegetație bogată (stuf, papură etc.) din nordul și centrul Eurasiei, Turcia, Balcani și din America de Nord. Se recunoaște după culoarea albă, gâtul unduit în S când lebăda înoată, ciocul roșu-portocaliu cu un cucui negru pe frunte (la baza ciocului), picioarele negre și obiceiul de a-și arcui aripile deasupra spinării (mai ales masculul). Nu cântă, însă în zbor aripile produc un vâjâit muzical care se aude de departe. Se hrănește cu plante, rădăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște, uneori și pești mici.

Lebăda de vară (Cygnus olor )  În România este prezentă în sezonul cald în Delta Dunării, complexul lagunar Razim-Sinoie,  Parcului Natural Văcărești   și unele bălți mari din zonele joase ale Moldovei, Bărăgan și Câmpia de Vest;  iarna migrează spre sudul Mării Caspice, Delta Nilului și estul Mării Negre ori în preajma bălților neînghețate din interiorul României, unde iernează și unele populații nordice. În Republica Moldova cuibărește într-un număr mic în bălțile din sudul republicii și în unele lacuri din zona central

FAZANI

Fazanul este o pasăre care a fost adusă în Romanua de om, deja din timpul romanilor. Este o pasăre poligamă (un cocoș având 5 -6 găini), sedentară, care nu migrează iarna ci numai în căutare de hrană. Femela depune în cuib 8 – 15 ouă verzui sau brune pe care le clocește din aprilie până în iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a menține constant efectivul de păsări există în prezent crescătorii de fazani, puii eclozând în incubatoare.

Emisiunea de mărci poștale „Fazani”, a intrat în circulație vineri, 22 mai 2020 și este formată din patru maărci poștale cu valorile nominale de 1,90, 5,00, 8,50, 12,00 lei.

 Cu aceste mărci poștale, cărțile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a  emisiunii, am realizat cărrți poștale maxime.

Fazanul verde sau fazanul japonez (Phasianus versicolor)

Este originar din Arhipelagul Nipon. Este unul din fazanii cu talia cea mai mică, caracterizat de un penaj foarte frumos colorat și un zbor foarte rapid. Masculul are capul de culoare verde inchis, gâtul verde cu nuanțe albastru-roșcate, spinarea pe partea anterioară este de o culoare verde inchisă și pe cea posterioară cenușiu-albăstruie, iar pieptul este verde cu nuanțe metalic-bronzat. Abdomenul este brun închis, cu laturile cenușii-castanii. Coada este verde, cu cele 18 rectrice barate cu linii transversale subțiri, negre – castanii. Femelele au un penaj de culoare mai inchisa și uniformă pe tot corpul.

Fazanul regal (Syrmaticus reevesii )

Este originar din China și Corea de Nord. Se distinge de toate celelalte subspecii prin talia impunătoare, de aceea este recunoscut ca fiind fazanul cel mai mare și mai lung. Coada sa lungă și de 1,5 metri i-a adus titlul de cel mai lung fazan. Și această subspecie are avantajul de a fi rezistentă și pretabilă pentru creșterea în captivitate. Coloritul pena­jului este foarte variat colorat, dar predominante sunt culorile alb, galben şi negru.

Fazanul diamant (Chrysolophus amherstiae) 

Este o pasăre originară din China de Sud. Și acesta, ca și celelalte subspecii, uimește prin coloritul intens, metalic. Penajul său este o armonie de culori, verde, albastru, roșu, alb și galben. O trăsătură aparte a fazanului diamant este coada mult mai lungă și mai impunătoare decât a celorlalte subspecii.

Fazanul auriu (Chrysolophus pictus )

Specie de păsări care face parte din familia Phasianidae..Desi este cel mai mic fazan, este o specie apreciată pentru penajul masculului, deosebit de colorat.

Țara de origine din care provine specia de fazan auriu este China. Sunt păsări frumoase, cu rol ornamental, dar uneori pot devenii și păsări de curte.

În ciuda domesticirii, locul fazanilor este în natură, și se găsesc liberi în țara lor natală din Asia. Fazanul auriu a fost adus pentru prima dată în Europa la sfârșitul secolului XIX.

FAUNĂ POLARĂ

Romfilatelia dedică pasionaților de Faună o nouă emisiune intitulată Faună polară, ce a fost introdusă în circulație, Marți, 28 februarie 2020. Pe cele patru timbre ale emisiunii sunt ilustrate specii de animale și păsări ce se află in zona arctică.

Lupul arctic (Canis lupus arctos)

Este o subspecie a familiei Canidae din specia Canis lupus, care include lpi și câini. Lupul arctic trăiește în partea septentrională a Americii de Nord. Subspecia echivalentă din nordul Asiei este lupul siberian (Canis lupus albus).

Se distinge prin blana sa albă. Începând cu anul 1930, dimensiunea craniului a scăzut dramatic, probabil din cauza încrucișării cu câinii domestici. Culoarea blănii lor îi ajută pentru camuflajul în zăpadă. Au 63-79 cm în înălțime de la greabăn. Cântărește aproximativ 45 de kilograme și este de până la 1,5 metri în lungime.

Vulpea polară (Vulpes lagopus)

Specie de animale carnivore din familia Canidae care trăiesc în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 și 90 de cm, având înălțimea de circa 30 cm. și o greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate și picioarele fiind de culoare brună, pe când iarna, culoarea de camumflaj albă, alb-cenușie. Vulpile polare au botul și urechile scurte, blana deasă le permite vulpilor să supraviețuiască la temperaturi scăzute ce ating -80 °C.

Iepurele arctic (Lepus arcticus) 

Este o specie adaptată în mare măsură la habitatul rece, montan.Acest animal supraviețuiește condițiilor aspre de mediu datorită blănii sale dese și a modului de viață – își construiește gropi sub pământ sau sub zăpadă pentru a dormi si pentru a se încălzi. Poate alerga cu 65 kilometri pe oră, principalul sau dușman natural fiind lupul arctic. Este distribuit în regiunile de tundră ale Groenlandei în majoritatea zonelor de nord ale Canadei si Alaskăi. Iepurele arctic prezintă un camuflaj sezonier. În nordul indepărtat, blana iepurelui, cu exceptia urechilor care au vârful negru, devine îin întregime albă iarna, pentru a se confunda cu zăpada; în timpul lunilor de vară, capul și corpul animalului sunt acoperite de o blană de culoare brun-cenușie, la fel ca terenul și rocile, în timp ce picioarele rămân albe.

Se hrăneste în principal cu plante de pădure, dar poate consuma și muguri, frunze sau iarbă. La inceputul verii consumă ochii soricelului (o plantă arctică). Are un simț al mirosului foarte dezvoltat.

Bufnița polară (Bubo scandiacus)

Pasăre răpitoare care face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae. Trăiește în ținuturile polare nordice de tundră. Femela este mai mare, albă cu striuri și pete negricioase. Masculul este mai mic, aproape complet de culoare albă. Prada lor constă din lemingii și alte rozătoare polare, dar și potârnici de zăpadă sau iepuri.

Vânează pe lumină. Cuibărește în regiunile mlăștinoase, pe movile de pământ. Iarna, în căutarea hranei, migrează spre sud. Ca adaptare la clima rece, are penajul foarte dens și picioarele îmbrăcate în pene.Ea este totusi alba si se camumfleaza in zapada extrem de usor si rapid.

PĂSĂRI EXOTICE

Miercuri, 14 august 2019is-a pus în  în circulație emisiunea de mărci poștale Păsări exotic, formată din 6 timbre.

Am realizat ilustrate maxime cu aceste mărci poștale și cărtile poștale Allex Collection tipărite la PIM COPY CENTER – București.. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii, la O.P. 37 București.

Pasărea paradisului carabinier {Ptiloris magnificus}

Flamingul american {Phenicopterus ruber}

Muscarul regal nordic {Onychorhynchus mexicanus}

Pasărea paradisului mare (Paradisaea apoda )

Quetzalul {Pharomachrus mocinno}

Tucanul cu piept roșu (Ramphastos dicolorus)

PATRIMONIUL FLORISTIC AL ROMÂNIEI

intitulată „Patrimoniul floristic al României”, alcătuită din 6 timbre care ilustrează flori rare, cu o cromatică deosebită din patrimoniul floristic al României.

Detalii:  http://www.romfilatelia.ro/ro/patrimoniul-floristic-al-romaniei-2/.

Cu aceste mărci poștale și cărțile poștale Allex Collection, am realizat illustrate maxime. Am obliterate cu ștampila prima zi a misiunii, aplicată la Lo.p. 37 București.

Iedera albă (Daphne blagayana)

 Laleaua pestriță (Fritillaria meleagris)

 Steluța alpină sau Ochiul boului (Aster alpinus)

 Bulbucii de munte (Trollius europaeus)

 Opaițul Munților Rodnei (Silene nivalis) 

 Linariţa de munte (Linaria alpina)

PĂUNI

Vineri, 17 mai, 2019a fost pusă în circulație emisiunea de mărci poștale intitulata ” Păuni ”.

Cu timbrele acestei emisiuni, cărtile poștale Allex Collection, tipărite la FullColor București și ștampila prima zi a emisiunii am realizat ilustrate maxime:

Păunul verde (Pavo muticus) 

Face parte din familia păunilor (Phasianidae), ordinul Galliformes, și se găsește în pădurile tropicale din Asia de Sud-Est  (India, Sri Lanka, Pakistan, Bhutan, Bangladesh sau Nepal)

Păunul indian (Pavo cristatus)

Pavo cristatus este o specie de păun care alături de fazani face parte din familia Phasianidae, ordinul Galliformes şi este înrudită cu potârnichea, pitpalacul, găina şi curcanul. Tot din genul Pavo face parte şi păunul verde (Pavo muticus).

Păunul indian (Pavo cristatus)

Este o pasăre de o frumuseţe legendară, domesticită în urmă cu 2000 de ani, a fost  declarată pasărea națională a Indiei . Unul dintre cei mai spectaculoși păuni indieni este păunul alb. Păunii indieni aleg să se stabilească în zone cu păduri deschise cu arbuști, însă la o altitudine de până la 2000 de metri. Paunul alb se putea găsi, la un moment dat, și in Parcul Cimigiu, din București.

Păunul de Congo  (Afropavo congensis) 

Este răspândit în pădurile tropicale ale fluviului Congo .
Acest tip de păun are un aspect voluminos. Lungimea masculului este de până la 70 de cm, cu o coadă scurtă care măsoară între 23-26 cm iar femelele au dimensiuni între 60-63 de cm,  cu o coadă cu dimensiuni între 195 și 225 cm.

RECORDURILE PĂSĂRILOR

Vineri, 5 octombrie 2018, a fost lansată emisiunea de mărci poștale  „Recordurile Păsărilor” care ilustrează păsări deţinătoare de recorduri, prezente și în fauna României.

Cu aceste timbre și cărțile poștale Allex Collection, am realizat câteva ilustrate maxime. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii la O.P. 37 București.

 

Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius)

Este larg răspândită în pădurile de foioase, de amestec şi conifere cu arbori ajunşi la maturitate. Este cea mai mare ciocănitoare din Europa având dimensiuni apropiate de cele ale unei ciori. Lungimea corpului este de 40-46 cm şi are o greutate de 250-370 g. Anvergura aripilor este de circa 67-73 cm. Masculul este dificil de deosebit de femelă, deşi are întreg creştetul roşu spre deosebire de femelă care are pata roşie doar în partea din spate a capului. Penajul este negru. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora de sub scoarţa arborilor. Longevitatea cunoscută este de 14 ani.

 

 

Codalbul (Haliaeetus albicilla), sau vulturul cu coada albă,

Este o pasăre de pradă diurnă, caracteristică zonelor deschise din zona coastelor marine şi lacurilor cu apă dulce în apropierea cărora se găsesc arbori bătrâni sau insule stâncoase. Lungimea corpului este de 76-92 cm şi are o greutate de 4100 g pentru mascul şi 5500 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-240 cm. Adulţii au înfăţişare similară, ciocul galben, irisul galben, coada albă şi corpul maroniu. Ajung la penajul caracteristic adultului în 5-6 ani. Coada devine complet albă numai după opt ani. Tinerii au ciocul, irisul, coada şi corpul închise la culoare. Se hrăneşte în special cu peşte, păsări de apă, mamifere mici şi uneori leşuri.

 

 

Buha (Bubo bubo)

Este caracteristică zonelor împădurite în care stâncăriile sunt asociate cu pâlcuri de pădure (în special conifere). Este cea mai mare dintre bufniţe (răpitoare de noapte). Lungimea corpului este de 58-75 cm şi are o greutate de 1750-4500 g pentru femelă şi de 1500-3200 g pentru mascul. Anvergura aripilor este de circa 138-200 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Este o pasăre impresionantă cu aripi largi, moţuri deasupra urechilor, ochi mari, roşii-portocalii. Penajul este galben-maroniu, iar pe gât este vizibilă o pată albă. Se hrăneşte cu mamifere, cu dimensiuni până la cea a unui iepure adult, păsări cu dimensiuni până la cea a stârcilor şi şorecarilor, broaşte, şerpi, peşti şi insecte.

 

 

Pelicanul creţ

Este ruda apropiată a pelicanului  comun. Este doar cu puţin mai mare decât ruda sa şi atinge o greutate de 10000-12000 g. Penajul este alb suriu. În penaj nupțial, pe cap apare un moţ de pene buclate şi moi, care la păsările foarte bătrâne atinge o lungime de 14-16 cm, iar guşa se colorează intens în roşu coral. Se hrăneşte în mod similar cu pelicanul comun. Năpârleşte în iulie-octombrie.

 

 

MAEŞTRII CAMUFLAJULUI

Vineri, 14 septembrie 2018, a fost lansată emisiunea de mărci poştale intitulată Maeştrii camuflajului. Emisiunea este formata din patru timbre.

Am realizat ilustrate maxime cu aceste mărci poștale și cărțile poștale ilustrate Allex Collection. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii la O.P. 37 București.

Ciocanitoarea verde sau  Ghionoaia verde (Picus viridis)

Este una dintre cele mai răspândite ciocănitori din Europa Centrală, Africa de Nord-Vest, Asia Mică. Face parte din ordinul Piciformes și familia Picidae. Poate fi întalnită sub denumirea englezească: Green Woodpecker. Este o ciocănitoare comună mai ales în pădurile de foioase din zonele joase și de deal, dar o putem vedea și în pâlcuri izolate de copaci sau în parcurile orașelor. Preferă copacii bătrâni în care își poate sapa scorbura pentru cuib.Ghionoaia verde se hrănește foarte des pe sol, unde caută furnici. Poate consuma până la două mii de furnici pe zi. Prinde diferite insecte, uneori vaneaza si reptile mici.

 

 

Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus),

Pasărea ogorului este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă, păşunilor şi culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi are o greutate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura aripilor este de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de culoarea „ierburilor„ uscate, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur, mai ales când staţionează. Este uşor de recunoscut după dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptaţi la viaţa nocturnă) şi picioarele galbene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme, broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări.

 

Ciocănitoarea de grădină sau ciocănitoarea pestriţă de grădină (Dendrocopos syriacus),

Este caracteristică zonelor deschise cum sunt livezile, parcurile şi grădinile. Este prezentă şi în păduri de foioase şi conifere acolo unde trunchiurile copacilor depăşesc 25 cm în diametru. Lungimea corpului este de 23-25 cm şi are o greutate de 66-79 g. Anvergura aripilor este de circa 34-39 cm. Este uşor de confundat cu ciocănitoarea pestriţă mare, de care se deosebeşte prin absenţa dungii negre de pe laturile gâtului până la ceafă. Penajul celor două sexe este asemănător, fiind o combinaţie de alb, negru şi roşu. La mascul se observă şi o pată roşie în partea din spate a creştetului capului. Se hrăneşte cu insecte, fructe şi seminţe fiind considerată una dintre ciocănitorile omnivore. Dintre toate speciile de ciocănitori se hrăneşte cel mai mult cu fructe şi seminţe. Longevitatea cunoscută este de 10 ani şi nouă luni în sălbăticie. În România este prezentă tot timpul anului şi este răspândită îndeosebi în ţinuturile joase

 

 

Caprimulgul (Caprimulgus-europaeus),

Este caracteristic zonelor deschise, aride reprezentate de rarişti ale pădurilor de conifere sau de amestec şi în păşuni. Lungimea corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 50-100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa 53-61 cm, iar silueta este asemănătoare vânturelului roşu ( Falco tinnunculus ). Adulţii au înfăţişare similară. Penajul gri-maron aminteşte de cel al capîntorsurii ( Jyns torquilla ) şi asigură un camuflaj excelent în timpul zilei, când se odihneşte pe crengile copacilor creând impresia unui ciot sau a unei aşchii mari din scoarţa copacului. Se hrăneşte cu insecte ce zboară la crepuscul sau noaptea, pe care le prinde în zbor. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 11 ani, dar trăieşte în medie patru ani.

CONCURSUL MONDIAL DE MAXIMAFILIE 2016

COMUNICAT  VASILE DOROS – Președintele Societății Române de Maximafilie  „Valeriu  Neaga”

• Vasile DorosTo:Alexandru Antonache,Antoaneta Scarlatescu,Leonard Pascanu,Julieta Pascanu,Semenov Mihai,Chiriches Coriolan,Gabriel Oanca,Potcoava Andrei,Salade Nicolae,Mihai Ceucã,Constantin Ciobanu,Horia Blanaru,Stanciu Aurel,George Gligor,Leon Iancovici,Ionel Muntean,Marius Muntean,Nelu Dejugan,Calu MirceaHide

Apr 28 at 11:04 PM

Stimati colegi

Initial ni s-a comunicat doar primele trei locuri clasate la Concursul Mondial pentru cele mai bune CM editate in lume in 2016.

La interventia reprezentantului Cehiei , s-a comunicat punctajul pentru toate tarile participante.

Dupa cum vedeti situatia se prezinta astfel:

1. Rusia
2. Brazilia si Olanda
3. China
4. Franta si Spania
5. ROMANIA…………CM prezentata de domnul Alexandru Antonache.

Este pentru a doua oara cand domnul Alexandru Antonache din Bucuresti

castiga un loc demn de lauda in competitia mondiala.

TOATE FELICITARILE NOASTRE, domnului Antonache.

Un imbold sa ne pregatim bine si pentru Concursul 2017.

Cu stima,
Vasile Doroș

Ilustrata maxima cu care am participat  „Picus viridis” – Ciocănitoarea (ghionoaia) verde