RSS Feed

Monthly Archives: August 2015

REGELE FERDINAND I AL ROMÂNIEI – 150 de ani de la naștere

FERDINAND 1Ferdinand I (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927Sinaia) a devenit Rege al României, la moartea unchiului Sau, Carol I si a rămas în istorie ca Ferdinand Întregitorul sau Ferdinand cel Loial, regele României Mari, care a trecut peste originea sa germană, pentru a urma voința de unitate a poporului său, in timpul Primului Razboi Mondial. 

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, a fost încoronat Rege al tuturor românilor. Tot in timpul domniei lui s-a trecut la sufragiul universal, s-a înfăptuit reforma agrară din 1921 și a fost adoptată Constituția modernă din 1923, care a oferit cadrul dezvoltarii României Mari.(  http://www.familiaregala.ro/istorie/regele-ferdinand )

Iluatrata maximă este o realizaare a AFB,  ilustrata si stampila realizate prin grija domnului dr. Ioan Daniliuc, timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei din  emisiunea de mărci poştale Regalitatea în România apărută la  30.01.2015 și ștamila omagială ”Regele Ferdinand I al României – 150 ani de la naștere”- 24.08.2015, București OP 37.

FERDINAND 2

Am realizat această  Iluatrată maximă cu marca poștală de 1 leu din  emisiunea filatelică  „IN MEMORIAM, Eroii Neamului” apărută la  25.07.2014, cartea poștală ilustrată editată de Muzeul Național Cotroceni  și ștamila omagială ”Regele Ferdinand I al României – 150 ani de la naștere”- 24.08.2015, București OP 37.

Anunțuri

PĂSĂRI DE BALTĂ

PĂSĂRI DE BALTĂ

În ziua de vineri, 21 august 2015, a fost lansată emisiunea filatelică ”Păsări de baltă”, formată din patru timbre si o colita dantelată. Cu aceste marci poștale și cartile poștale editate de Allex Collection, tipărite la Lucky Superstar, folosind stampila prima zi a emisiunii, București 21.08.2015, am realizat câteva ilustrate maxime. Sper să fie apreciate.

CHIRAChira de balta (Sterna hirundo)

Este caracteristică zonelor umede costiere, dar și lacurilor interioare cu apă dulce. Lungimea corpului este de 31 – 37 cm și o greutate de 110 – 145 g. Anvergura aripilor este de circa 75 – 80 cm. Adulții au infățișare similară. Penajul este gri, iar ciocul roșu aprins cu vârful negru și picioarele roșii. Partea superioară a capului este neagră. Se hrănește cu pește (5 – 15 cm lungime), insecte, și melci.

PESCARUS

Pescaruș cu picioare galbene  (Larus michahellis )
Specie clocitoare colonială pe coastele mediteraneene si atlantice, local si in interiorul continentului; la noi, cuibarește in interiorul localităților, probabil, fiind in expansiune. După perioada de cuibărit și iarnă, execută deplăsari ample, ajungând pe coastele britanice si cele sudice ale M. Baltice. Foarte asemănător cu pescărușul argintiu, cu diferențe mici ale dimensiunilor. Pe sol, vârfurile aripilor depășesc mai mult linia cozii, picioarele sunt mai lungi, cioc mai robust, cu vârful evident curbat si unghiul mandibulei evident marcat. Adultul are picioare galbene si cioc galben strălucitor cu o pată roșie mare spre vârful mandibulei, supraalarele sunt gri-inchis, cu mai mult negru si pete albe mai mici pe vârful aripilor.

ciocCiocântorsul (Recurvirostra avosetta)

Este o specie caracteristică zonelor de țărmuri ale limanurilor si coastelor marine. Lungimea corpului este de 42 – 46 cm si o greutate medie a corpului de 310 – 410 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 67 – 77 cm. Adulții au infățișare similară. Ciocul masculului este mai lung si mai putin curbat în sus. Penajul este o combinație interesantă de alb cu negru. Se hrănește printr-o miscare de “cosire” realizată cu ciocul, prînzand insecte, moluște, crustacei, viermi, dar si cu fragmente vegetale de la suprafața apei.

CALIFARCălifarul roşu (Tadorna ferruginea )

Este o specie caracteristică habitatelor de stepă, prezente in apropierea malurilor lacurilor. Lungimea corpului este de 58 – 70 de cm si o greutate de medie de 1.000 – 1.600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110 – 135 cm. Se hrănește cu plante specifice regiunii de stepă, semințe, dar si cu insecte, crustacei, moluște, pești, broaște și viermi.Specie prezentă mai mult in sudul si estul continentului european. Ierneaza in sud-estul Europei. Datorită penajului atractiv este păstrată și în captivitate, în colecții ornitologice si in parcuri.

LEBADALebăda de vară (Cygnus olor),

Trăiește în zone cu apă dulce sau sărată: lacuri, iazuri, râuri, ape de coastă, lagune, estuare, mlaștini. Deseori poate fi găsită si in zonele urbane. Are un corp foarte mare, cu lungimea de 140-160 cm, anvergura de 200-240 cm, o masă corporală medie de 11.500 g (mascul) si 9.000 g (femela). Are un penaj alb uniform, cu cioc portocaliu. Picioarele și laba piciorului sunt negre. Gâtul lung este ținut intr-o curbă in forma de S. În sălbăticie, trăiesc in medie 10 ani.Se hrănește cu plante, rădăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște, melci uneori și pești mici. În România este prezentă în sezonul cald în Delta Dunăriicomplexul lagunar Razim-Sinoie și unele bălți mari din ținuturile joase; iarna migrează spre sudul Mării CaspiceDelta Nilului și estul Mării Negre ori în preajma bălților neînghețate din interiorul României, unde iernează și unele populații nordice.

Surse de documentare

http://www.sor.ro/ro/pasari/Sterna-hirundo.html

PLANTE MEDICINALE

În cadrul tematiciiTrăiește sănătosvineri, 7 august 2015, a fost lansată emisiunea filatelică  Plantele medicinale, sănătatea casei tale ! Timbrele emisiunii prezintă imagini ale unor plante medicinale cunoscute, precum levănțica, sunătoarea, mușețelul și gălbenelele.

Cu aceste marci postale domnul dr. Ioan Daniliuc a realizat illustrate maxime folosind ștampila prima zi a emisiunii și ca support, carti postale realizare personală.

 

 

1Sunătoarea (Hypericum perforatum)

Denumită și pojarniță, sunătoarea este o plantă erbacee răspândită pe păşuni, prin grădini sau la marginea drumurilor, întâlnindu-se din zona de câmpie până la cea subalpină, dar mai ales în zona deluroasă.Înflorește din iunie până în septembrie.

În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene ale plantei înflorite.

Sunătoarea conţine uleiuri volatile, flavonoide, hiperină, acizi organici (cafeic, clorogenic), taninuri, derivaţi antracenici (hipericina, pseudohipericina), rezine, colină, betacaroten, fitoncide.

Sunătoarea este recomandată în afecţiuni digestive (gastrite hiperacide, ulcer gatro-duodenal, enterocolite, dischinezii biliare, hepatite), retenţie hidrică (edeme, ascită),hipertensiune arterială de cauză nervoasă, distonii neurovegetative, agitaţie psihomotorie, atacuri de panică, stări depresive, irascibilitate, insomnie, tulburări nervoase de menopauză.

Surse de informare

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/sunatoare-hypericum-perforatum-11510039/

 

 

2Levănțica (Levandula angustifolia)

Arbust mic, originar din regiunea mediteraneeană, atinge înălţimea de 30-60 cm. Tulpinile sale sunt verticale, iar frunzele înguste, verzi-argintii. Toate părţile plantei au un miros plăcut, dar cele mai aromate sunt florile.

De-a lungul timpului levănțica a cunoscut mai multe denumiri populare, printre care cele mai utilizate au fost: aspic, lavandlevantica de gradina, livant, livan, spichinel, spichinat, levantica de padure.

Această plantă are o aromă dulce, proaspătă, cu proprietăți calmante. De aceea, uleiul esenţial de levănţică este folosit în aromoterapie. Acesta eliberează stresul şi starea de anxietate, este eficient pentru insomnie şi chiar depresie.Uleiul esenţial de levănţică are proprietăţi antibacteriene şi antiinflamatoare, care pot fi utilizate chiar şi pe pielea iritată, arsuri minore şi înţepături de insecte. Lavanda este folosită si sub formă de ceai, preparat din frunze uscate. Studiile au arătat că lavanda are un efect benefic asupra rezistenţei la insulină şi diabetulului, precum şi pentru tulburările digestive, greaţă, flatulenţă şi balonare.

Surse de informare

http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/plante-medicinale-l/189-levantica-levandula-angustifolia.html

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/lavanda-lavandula-angustifolia-11455190/

 

3Gălbenele (Calendula officinalis)

Este o specie de plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40-80 cm, bogat ramificată, pubescentă, cu miros balsamic puternic. Gălbenelele pot fi cultivate pretutindeni în România, fără să apară probleme de climă sau de sol. Gălbenelele fac parte din familia compozitelor (Asteraceae).

Gălbenelele conţin flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice,  substanţe amare, saponine triterpenice, răşini, mucilagii.

3 vAu acţiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă, grăbeşte vindecarea şi regenerarea ţesuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ, reglează funcţia biliară prin principiile amare.

Surse de informare

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/galbenele-calendula-officinalis-11524348/

https://ro.wikipedia.org/wiki/G%C4%83lbenele

Mușețel (Matricaria chamomilla)

4Denumit si romaniță, mătrice, mătricea, morună, roman, romonel sau prin Transilvania românică, este o plantă erbacee anuală,medicinală, din familia Asteraceae, cu frunze divizate și cu flori grupate în capitule terminale.

Această plantă conține : ulei volatil bogat în chamazulenă, substanțe amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanțe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substanțe glicozidice,acid clorogenic, camilină, vitaminesăruri minerale.

Bun sedativ antispasmatic și stimulent în cistite, în tratamentul enterocolitelor, gastritelor, dismenoreelor, diareei, colicilor intestinale, infecțiilor renale, în boli ale ficatului, în unele stări alergice, în astmul bronșic al copiilor. Calmează iritațiile oculare.

Are multiple întrebuințări sub formă de cataplasme, gargară, clisme, băi în diferite afecțiuni : arsuri, hemoroizi, răni, dureri de gât, diferite ulcerații ale pielii, abcese dentare, conjunctivite, calmează tenurile înroșite și iritate.

Surse de informare

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mu%C8%99e%C8%9Bel