RSS Feed

Category Archives: UNIRE, INDEPENDENȚĂ

CENTENARUL MARII UNIRI 1918 – 2018

Pentru a celebra acest important eveNiment din istoria noastră, am pregătit un exponat de maximafilie  intitulat firesc „MAREA UNIRE 1918 – 2018”. Cu acest exponat am participat la mai multe expozitii filatelice: Triunghiul de foc Mărăști, Mărășești și Oituz 1917, București,  . Expoziția Națională de maximafilie „MOLDOMAX 2018”, Botoșsni, Iar in prezent exponatul se află la Expoziția Filatelică  Națională „CENTENARUL MARII UNIRI”, ce se desfășoară la Sibiu, în perioada 03.11 – 05.12.2018.

Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Dorința de unire și libertate  a fost dintotdeuna un vis măreț al strămoșilor nostri, de la Burebista și Decebal, la intemeietorii statelor feudale românești  si domnitorii Mircea cel Bătrân, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepeș care au luptat pentru integritatea, neatârnarea țătilor române, la Mihai Viteazul care a realizat prima unire a principatelor române în anul 1600. Lupta pentru unire și libertate  a continuat prin acțiunile rovoluției lui Tudot Vladimirescu, revoluției de la 1848, iar în 1859 se realizează Unirea Ptincipatelor Române, Moldova și Țara Românească. În urma războilui pentru inependență de la 1877, România pășește spre realizarea celui mai mare vis. In 1916, România intră în Marele Război pentru Întregirea Țării. În urma luptelor eroice de la Oituz, Mărăști, Mărășești s-au creat condițiile favorabile realizării Marii Uniri:

La 27 martie 1918—La Chișinău, Sfatul Tării întrunit în ședință solemnă votează Unirea Basarabiei cu Țara Mamă. România,

La 15 noiembrie 1918—Congresul Bucovinei hotărăște în unanimitate „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

La 1 decembrie 1918 –„Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu Romania                                                          

Cu ilustratele maxime expuse am evocat toate aceste momente. Acum prezint doar o parte din exponat, care evocă marile evenimente din anii 1916-1918. Mentionez ca acst exponat, in forma aceasta, a fost prezentat la o activitate dedicată Centenarului Marii Uniri, în data de 16 noiembrie 2018, la Cercul Militar Național, de catre Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Arma Geniu ,,General Constantin N. Hârjeu“

 

 

1

 

91

92

 

93

94

95

96

97

98

99

100

101

102

103

104

105

106

107

108

109

110111

112

Reclame

Emisiune comună România – Franta: Generalul Berthelot pe frontul românesc

Emisiunea comună România – Franta: Generalul  Berthelot pe frontul românesc a fost pusă în circulație marți 27 noiembrie 2018.

Emisiuneaeste alcătuită din două timbre, câte unul pentru fiecare țară. Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei, este reprodusă o fotografie de front, în care generalul Berthelot decorează un grup de ofițeri români, la Onești. Pe timbrul cuvaloarea nominală de 8,50 lei, esteilustrat un portret al lui Henri Mathias Berthelot, având pe fundal imaginea conacului din jud. Hunedoara care aparținut generalului.

 Cu mărcile emisiunii și cărțile poștale Allex Collection am făcut ilustrste maxime. Am aplicat ștampila prima zi a emisiunii la O.P. 37 București.

Henri Mathias Berthelot (1861 – 1931)

General al armatei franceze. În Primul Război Mondial a fost șef destat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest,mareșalul Joseph Joffre.

În a doua parte a războiului, începândcu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand , comandantul de căpetenie al Armatei României.  În semn de recunoștință pentru meritele sale deosebite, generalulului H. M. Berthelot i s-a acotdat cetațeniea română. Deasemenea, fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului român , a fost declarat cetățean de onoare al României și a fost ales membru de onoareal Academiei Române.

După război a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța. A murit la 29 ianuarie 1931.

Prin actul normativ din 22 octombrie 1922: „Corpurile legiuitoare au votat o lege prin care se acordă generalului Berthelot, în mod gratuit, un lot de pământ împreună cu clădiri, în semn de recunoaştere a meritelor sale faţă de poporul român.” („Banatul românesc”, 5noiembrie 1922).

Din 1923, încă în timpul vieţii generalului, consiliul local a botezat localitatea cu numele său, Generalul Berthelot a folosit doar o scurtă perioa dămoşia de la Fărcădin (1922-1926), iar la întoarcerea sa în patria natală, Franţa, a donat totul Academiei Române, al cărui membru de onoare devenise între timp.

În anul 2001, în urma unui referendum, comuna Unirea (denumire în vigoare în perioada comunistă, din 1965), redevine General Berthelot; Academia Română a reintrat în posesia averii lăsată de Berthelot în anul 2004. În 2010, vila Generalului Berthelot, în întregime renovată, a devenit sediul Centrului de Dezvoltare Durabilă a Ţării Haţegului.

Timp de şase luni, înperioada ianuarie-iunie 1917, Henri Berthelot a reuşit să ridice moralul soldaţilor români şi să transforme armata regală într-o forţă militară redutabilă, capabilă să oprească armatele germană, austro-ungară şi bulgară, conduse de unul dintre cei mai pricepuţi strategi germani, feldmareşalul von Mackensen.

Generalul Berthelot s-a ocupat personal de instalarea legăturilor telefonice între punctele de comandă şi unităţile de pe front, reţea de comunicaţii care lipsea la intrarea ţării înrăzboi. Au fost organizate două armate române, având aproximativ 400.000 deoameni, intercalate cu trei armate ruseşti însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăşti (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, şi cea a generalilor Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu, de la Mărăşeşti (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei şi de cucerire a portului Odessa.

Generalul Berthelot remite Legiunea de Onoare Generalului Văitoianu, Comandantul Corpului IV Armată, Onești, 19 iunie1917. Fotografia aparține Muzeului Național Brukenthal – Muzeul de Istorie„Casa Altemberger” (se regăsește în mapa „OSTERREICH UNGARN IN WAFFEN”).

MONUMENTE ALE CINSTIRII EROILOR NEAMULUI

În semn de respect și recunoștință pentru jertfa înaintașilor noștri, căzuți la datorie în Războiul pentr Întregire, Romfilatelia lansează emisiunea de mărci poștale Monumente ale cinstirii eroilor neamului. Cele cinci timbre ilustrează importante monumente din capitală ridicate pentru cinstirea și slăvirea celor care s-au sacrificat pentru realizarea României Mari.

Detalii: http://www.romfilatelia.ro/ro/monumente-ale-cinstirii-eroilor-neamului/

M-am alăturat și eu acelora care, din simțământ patriotic, fac ceva pentru a aduce aminte celor mai tineri, de jertfa de sânge a celor care s-au luptat pentru ca țara aceeasta, tot mai hulită si dezbinată, să existe totuși, în ciuda celor ce urmăresc distrugerea ei.

Ca atare, cu aceste timbre si cărți poștale diferite, unele editate în 1938-1940 (monumentul Eroul Necunoscut din Parcul Carol), ed. Cristi cod 2095, sau Allex Collection, am realizat mai multe variante de ilustrate maxime. Am aplicat ștampia prima zi a emisiunii la O.P. 37 București.

 

Monumentul Eroilor din Arma Geniului, 1913, 1916-1918

Mărturie a eroismului, curajului şi vitejiei de care au dat dovadă geniştii români stau numeroasele monumente ridicate pentru cinstirea memoriei lor. Un astfel de monument este şi „Leul”, care simbolizează tăria armatei române, sufletul mare, mândru şi generos al soldatului român. Leul, rege al forţei, dar şi al frumuseţii, stă biruitor, cu labele din faţă pe trofeele cucerite de la inamic: arme, scuturi, ţeava unui mortier, peste care se desfăşoară faldurile unui drapel. Pe soclu se află inscripţia: „Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului”.
Monumentul, opera sculptorulu Spiridon Georgescu , a fost sculptat în 1926 şi inaugurat în 1929. Este închinat militarilor din arma geniului căzuţi în Primului Război Mondial, în timpul luptelor pentru întregirea neamului, 19013, 1916 – 191

 

 

 

 

 

 

Monumentul Eroilor Aerului

Grupul statuar Monumentul Eroilor Aerului a fost realizat de către Iosif Fekete, Lidia Kotzebue  și Arnold Cencinschi Zis Borgo Prund  în anul 1935. Statuia este realizată din bronz și are o înălțime 5,0 m, iar soclul are o înălțime de 7,0 m, fiind realizat din piatră de Banpatock (Banpotoc) din Munţii Apuseni. Este înscris pe Lista monumentelor istorice a MCC: B-III-M-A-19953.

Astăzi, este amplasat în: B-dul Aviatorilor / str. Ion Mincu

Monumentul Eroilor Aerului a fost ridicat  pentru a cinsti memoria eroilor aerului  căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul este format dintr-o statuie care ilustrează omul zburător, având aripile desfășurate (simbol al înfrângerii morții prin eroism) în jurul căruia se află trei aviatori căzuți. Pe soclu sunt prezente insignele, casca, aparatura aviatorilor, dar și numele aviatorilor căzuți (270 de aviatori)

 

 

 

 

 

 

 

Monumentul Eroilor Sanitari

Este dedicat, după cum sugerează și numele, medicilor, sanitarilor și surorilor voluntare înrolați și înrolate în Primul Război Mondial. Statuia păstrează astfel vie memoria sacrificiului acestor eroi care și-au sacrificat viețile în numele salvării altor vieți. Monumentul este amplasat la intersecția dintre Splaiul Independenței și Bulevardul Eroilor Sanitari, în Piața Operei. Amplasarea – în împrejurimile Facultății de Medicină și a institutelor Cantacuzino și Victor Babeș – este una aleasă simbolic, marcând punctele cheie din care plecau pe front în 1916 cei mai mulți voluntari.

Construcția a fost inaugurată în anul 1932, pe perioada mandatului lui Dem. I. Dobrescu, primarul capitalei de atunci. Autorul sculpturii este artistul italian Raffaello Romanelli (1856 – 1928..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mormântul Ostașului Necunoscut,

 Operă asculptorului Emil Wilhelm Becker,  a fost inaugurat în anul 1923, în fața Palatului Artelor (care găzduia Muzeul Militar) din Parcul Carol I din București, devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225,000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României.

La data inaugurării, 17 mai 1923, a fost prezentă familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public.

Pentru realizarea Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, Mormântul Ostașului Necunoscut a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești.

La data de 26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I, dar, pentru că în mausoleu se afla încă trupul lui Petru Groza, s-a luat măsura amplasării sale provizorii și a fost așezat la capătul dinspre intrarea în parc a aleii care duce laMausoleul din Parcul Carol.

La 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostașului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului.

Mormântul Ostașului Necunoscut este în prezent clasat ca monument istoric de importanța A, Cod LMI: B-IV-m-A-20105.

Mormântul Ostașului Necunoscut era o criptă acoperită cu o lespede de piatră decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a încrustat următorul epitaf: Aici doarme, fericit întru Domnul, Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916–1919”.

De citit  https://once.mapn.ro/pages/view/98

 

 

Monumentul eroilor ceferiști

Acest monument emblematic al Bucurestilor, dedicat personalului CFR căzut la datorie în timpul Primului Război Mondial, se află în Piața Gării de Nord. Este opera sculptorilor Cornel Medrea și Ion Jalea și a fost inaugurat în anul 1923. Grupul statuar a fost turnat în Fabrica V.V. Rășcanu.

Ion Jalea a fost unul din cei mai cunoscuți sculptori romani. În timpul Primulului Război Mondial își pierde mâna stangă, fiind nevoit să sculpteze pentru tot restul vieții numai cu mâna dreaptă. A avut o operă bogată cuprinzând portrete, compoziții statuare inspirate din legendele populare, mitologia antică sau evenimente istorice.

 

Făuritori ai Marii Uniri (II)

Emisiunea de mărci poștale Făuritori ai Marii Uniri (II)  a fost pusă în circulație  luni, 17 septembrie 2018. Pe cele patru timbre ale emisiunii sunt reproduse portretele unor patrioți care s-au luptat pentru îndeplinirea idealului național, unirea tuturor provinciilor românești intr-un sing stat unitar și independent. Pe timbrul coliței este reprodusă stema de stat a României Întregite

Evenimentul politic al anului 1918  este desăvârșirea statului național român, înfăptuit prin unirea tuturor provinciilor locuite de români, aflate sub o stăpânire străină, cu România.

Schimbările mari în plan european, din a doua jumătate a anului, și priceperea liderilor români de a simți momentul istoric fac ca dezastrul anunțat să fie transformat într-un șir de victorii, reunite sub numele de Marea Unire de la 1918: în martie 1918 unirea Basarabiei cu România, în noiembrie unirea Bucovinei cu România, iar în decembrie unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa, prin noua suprafață (locul 10) și prin numărul de locuitori (locul 8). O sporire considerabilă a cunoscut și capacitatea industriala (235%), economia, dar și resursele naturale.

Mă încearcă însă o mare tristețe, ba chiar îngrijorare. In acest an când sărbătorim centenarul acestui mare eveniment din istoria poporului român, în loc să fim „uniți în cuget și simțiri”, să cinstim înaintașii noștri, să realizăm reformele pe care aceștia le-au visat, asistăm la o învrăjbire fără seamăn, la destabilizare, dușmănii neînchipuite. Mare păcat!

Detalii: http://www.romfilatelia.ro/ro/fauritori-ai-marii-uniri-ii-2/

 

Nu puteam rata un asemenea moment și am realizat ilustrate maxime folosind timbrele emisiunii, cărțile poștale ilustrate Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii.

 

Iancu Flondor (1865-1924),

A fost un om politic român din Bucovina Bucovina, militant al  unirii acesteia cu  Regatul României.

La 14/27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Naţional și un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, unde Iancu Flondor le spune celor prezenți că „o iobăgie națională de aproape un secol și jumătate, pe cât de dureroasă, pe atâta de rușinoasă, e pe sfârșite. Poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge și de a lepăda lanțul care i-a ferecat sufletul”. Congresul hotărăște „unirea necondiționată și pe vecie” a Bucovinei cu România.

 

Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950)

Om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc. Unul dintre iluştrii politicieni ai perioadei interbelice, Vaida-Voevod a debutat ca un ferm susţinător pentru drepturile naţionale a românilor din Ardeal. După Marea Unire şi fuziunea naţionalilor cu ţărăniştii, s-a numărat printre liderii marcanţi ai noului Partid Naţional Ţărănesc.

În activitatea politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri, remarcându-se şi la conducerea Ministerului de Interne şi a Ministerului de Externe.

 

 

 

Take Ionescu (1858-1922)

Om politic, jurist, diplomat, militant pentru cauza naţională românească,  s-a remarcat în viaţa politică prin calităţile sale de orator talentat şi a produs prima mare scindare a conservatorismului românesc, fondându-şi propriul partid. În perioada Vechiului Regat, Ionescu s-a remarcat îndeosebi în funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ca ministru de Finanţe. Take Ionescu a fost exponentul cel mai autorizat al diplomaţiei româneşti în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, de numele său legându-se crearea Micii Înţelegeri, o alianţă la nivel regional, care urmărea să creeze un climat de pace şi securitate în centrul şi sud-estul Europei. Ambiţionându-se să devină măcar o dată în viaţă şef de guvern, Take Ionescu a căzut victimă manevrelor politice din umbră ale lui Ion I.C. Brătianu.

 

 

Gheorghe Pop de Băsești (1835 – 1919)

A fost un politician român din Transilvania între 1881 – 1902 vicepreședinte, iar între 1902 – 1918 președinte al Partidului Național Român din Transilvania.În perioada 1892 – 1894 George Pop de Băsești a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. Ales în funcţia de preşedinte al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

 

Stema de stat a României Întregite

Stema adoptată prin lege în 1921 avea toate datele noului stat întregit. Noua reprezentare a României Mari a avut la bază proiectul întocmit de reputatul heraldist basarabean Paul Gore. Spre deosebire de propunerile anterioare, acesta a venit cu ideea aşezării scutului cu emblemele teritoriilor unite pe pieptul acvilei Ţării Româneşti. S-a găsit, astfel, locul cel mai potrivit pentru reprezentarea însemnelor integrităţii teritoriilor româneşti. Astfel, primul cartier din scut este dedicat Ţării Româneşti. Pe fond albastru, este reprezentată o acvilă cruciată de aur, încoronată, cu aripile deschise, cu ciocul şi ghearele roşii. Este însoţită la dreapta de soare, iar la stânga de lună, ambele din aur. Cartierul al doilea este rezervat Moldovei. Pe fundal roşu, apare un cap de bour negru cu stea între coarne, însoţit în dreapta de soare iar în stânga de lună, ambele din aur. În cartierul al treilea, dedicat Olteniei şi Banatului, pe fundal roşu un leu de aur traversează spre dreapta pe un pod din acelaşi metal peste valuri naturale. Cartierul al patrulea cuprinde simbolurile Ardealului. Este tăiat în două: în câmpul superior pe fond albastru este reprezentată o acvilă neagră cu limba roşie însoţită la dreapta de un soare de aur, iar în stânga de o lună din argint. În câmpul inferior pe un fundal de aur sunt reprezentate şapte turnuri roşii. Jos, pe fond albastru, reprezentând Dobrogea, sunt doi delfini cu capetele în jos şi afrontaţi. Întreg scutul este susţinut de doi lei de aur. Peste cele patru cartiere sunt armele dinastiei de Hohenzollern: scutul mic, incuartelat de argint şi negru. Regalitatea mai este reprezentată simbolic prin intermediul coroanei de oţel pusă peste scut şi în vârful pavilionului de purpură, dar şi prin Colanul ordinului Carol I, care este deasupra eşarfei pe care este scrisă în limba latină deviza casei domnitoare de Hohenzollern: Nihil Sine Deo.

„România revoluţionară” în pictură

Pentru a omagia Revoluția de la 1848,  Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale „România revoluționară” în pictură, formată dintr-un timbru cu valoarea emisiunii de 5 lei și o coliță nedantelată al carei timbru are valoarea nominală de 28,50 lei.

Cu acste timbre, cărțile poștale ilustrte Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii, am realizat două ilustrate maxime, care prezintă cele două tablouri ale pictorului român de etnie evriască Constantin Daniel Rosenthal, dedicate Revoluției Române  de la 1848.

 

”România revoluţionară”, creaţia pictorului Constantin Daniel Rosenthal este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al revoluţiei de la 1848. Maria Rosetti a fost muza artistului pentru reprezentarea ţărancii românce oacheşe, îmbrăcată în ie, purtând maramă pe cap şi tricolorul pe umăr. Tabloul a fost pictat la Paris în 1951, unde pictorul se afla în exil, alături de alți revoluționari români.

 

 

România rupându-și lanțurile pe Câmpia Libertății. În prim-planul operei se află un personaj feminin, în postură solemnă, cu steagul tricolor în mâna dreaptă și înfășurată cu falduri tricolore. Modelul personajului este de asemenea Maria Rosetti, care are privirea îndreptată spre o lumină care coboară din cer, iar mâna stângă ridică o ramură de măslin, vestind pacea. Abandonat în țărână, sub tălpi, era așezat Regulamentul Organic rusesc, alături de cătușele rupte, semn al dorinței de eliberare a românilor de sub protectoratul țarist. În plan secund, artistul a înfățișat o adunare de oameni, strânși într-o horă în jurul unei tribune, pe Câmpia Libertății.

 

80 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEȘNICE A REGINEI MARIA

Romfilatelia a lansat, vineri 20 iulie, emisiunea de mărci poștale„ 80 de ani de la trecerea la cele veșnice a Reginei Maria”, în memoria Reginei Marii Uniri.

Emisiunea este formată din două timbre cu valorile nominale de 3 și 11,5 lei și o colită nedantelată al cărei timbru are valoarea nominală de19 lei.

 

Regina Maria a României 

În urmă cu 80 de ani, în ziua de 18 iulie 1938, se stingea din viaţă la Castelul Pelişor, Regina Maria a României, una dintre personalităţile ţării noastre cu un mare impact în epoca sa, nu numai la nivel politic, ci şi la nivel social şi cultural.

Maria Victoria Alexandra s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell-Park, comitatul Kent, fiind fiica lui Alfred, duce de Edinburgh şi Saxa-Coburg Gotha, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii, şi a ducesei Maria Alexandrova, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A primit o educaţie aleasă, petrecându-şi copilăria şi adolescenţa în Anglia, la Curtea ţarului, bunicul său, dar şi în Malta, alături de principele George, viitorul rege George al V-lea al Marii Britanii şi Irlandei..

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.

A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în  Primul Război Mondial de partea  Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.

Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.

În perioada Conferinței de Pace de la Paris  (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei europene.

După moartea regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran. În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938 murind la reședința sa de la Pelișor.

In ultimile clipe de viată, adresa o srisoare poporului roman, în carea scria:

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate…

 Frumoasă ţară pe care am vazut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”…

 De acum inainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, aminteste-ți Poporul meu că te-am iubit și ca te binecuvantez cu ultima mea suflare”.

A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la  capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran.

 

Nu am ratat acest moment de omagiere a Reginei Maria .. „Reginei soldat”, „ Mama Rănitilor” și am făcut câteva ilustrate maxime, cu timbrele acestei emisiuni. Am folosit cărțile poștale Allex Collection, tipărite la Good Color București și ștampila prima zi a emisiunii, aplicată la O.P. 37 București. Am realizat mai multe variante dar voi prezenta doar câteva.

 

 

Regina  Maria  purtând  pe cap o diademă.

 

Fotografie de studio a Reginei, în care este îmbrăcată în stilul Belle-Époque.

 

Portret, în care Regina Maria  poartă coroana realizată special pentru ceremonia Încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922.

 

Coroana Reginei Maria realizată special pentru ceremonia Încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922

ORDINELE ȘI MEDALIILE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE

Posted on

Romfilatelia a pus in cieculație, luni 7 mai 2018, emisiunea filatelică intitulată,  în mod neinspirat ….ca să nu spun eronat, „Medaliile şi decoraţiile Războiului de Întregire”. Dacă se uitau în DEX puteau să evite eroarea de mai sus.  Redau din DEX

decoráție sf [At: DEX / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr décoration, lat decoratio, -onis1 Distincție (ordin, medalie) care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o anumită activitate, pentru fapte eroice sau pentru servicii excepționale aduse unui stat.”

 Ca urmare,  eu am schimbat  titlul postării, alegând varianta corectă, după părerea mea. Aștept să fiu contrazis de către cei de la Romfilatelia.

Emisiunea este alcătuită din patru timbre, care ilustrează cele mai importante distincții conferite combatanților din Războiul pentru Întregire:Ordinul național Steaua României, pe timbrul cu valoarea nominală de 2,90 lei, Ordinul național Coroana României, pe timbrul cu valoarea nominală de 3,00 lei, Medalia Virtute  Militară, pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei și Medalia Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, pe timbrul cu valoarea nominală de 16,00 lei.

Detalii: http://www.romfilatelia.ro/ro/medaliile-si-decoratiile-razboiului-de-intregire-2/

 

Nu am scăpat prilejul de a realiza câteva ilustrate maxime cu timbrele emisiunii, cărțile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii aplicată la O.P.37 Bucuresti, Apreciez grafica deosebită a ștampilei prima zi. Felicitări machetatorilor!

 

Ordinul național Steaua României

ORD, STEARUA ROMANIEI

Este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă și a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus.

Ordinul a fost instituit definitiv de regele Carol I, în anul 1877, prin legea din 10 mai 1877, stabilindu-se cinci grade: cavaler, ofiţer, comandor, mare ofiţer şi mare cruce.

Primele decernări ale Ordinul Steaua României s-a făcut în lunile septembrie şi octombrie 1877, cu ocazia luptelor de la Plevna.

Începând din 9 aprilie 1918, pentru fapte deosebite, gradele de comandor, ofițer și cavaler puteau fi purtate și cu panglica medaliei Virtute Militară, care avea culoarea roșie, cu câte o singură bandă albastră pe margini. Ordinul Steaua României se acorda doar ofițerilor.

Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincție oferită de statul român.

Deviza ordinului, este ”IN FIDE SALUS” (ÎN CREDINȚĂ ESTE SALVAREA)

 

  

Ordinul național Coroana României 

ORD. COROANA ROMSNIEI

Ordinul Coroana Romaniei a fost instituit de Regele Carol I prin Decretul Regal nr. 1244 din 10 mai 1881, cu prilejul proclamarii Regatului Romaniei, pentru a recompensa serviciile aduse Statului.

Ordinul Coroana Romaniei are cinci grade: Cavaler, Ofiter, Comandor, Mare Ofiter si Mare Cruce.

Pe avers conține o cruce de Malta, cu dimensiunea de 40 mm, smălțuită roșu, cu marginile de metal. În centru are un medalion rotund din același smalț roșu si cu o bordură albă. Medalionul poartă pe avers coroana regală de argint și pe bordură inscripția „Prin noi înșine – 14 martie 1881”. Între brațele crucii se află cifra regelui Carol I, din metal.

 

Medalia Virtute  Militară 

MEDALIA VIRTUTE MILITARA

Este cea mai importantă medalie acordată în perioada Primului Război Mondial.

A fost înființată în 1872 prin decretul nr.987.  Aceasta avea două clase: a I-a, de aur și a II-a, de argint. Din 9 aprilie 1918, panglica medaliei se putea atașa gradelor de cavaler, ofițer și comandor ale ordinelor naționale Steaua și Coroana României.

Medalia „Virtute Militară” este o reluare a distincției create de Cuza; ea avea două clase („de aur” și „de argint”), clasa a II-a acordându-se și sergenților reangajați, pentru 12 ani de serviciu.

 

 

 

Medalia Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 

MEDALIA CRUCEA COMEMORATIVA

Prin Decretul Regal nr. 1744 din 8 iulie 1918 se instituie medalia “Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”. Noua distincţie era o cruce cu braţe egale, de câte 40 mm, terminate în “vârf de săgeată”; ca şi la crucile din 1878, bordura era proeminentă şi lisă, iar mijlocul era haşurat sau granulat iar în medalionul central era plasată, pe avers, cifra încoronată a regelui Ferdinand iar pe revers, milesimul “1916-1918”. Panglica era verde închis cu patru benzi albastre. Pe panglică se puteau ataşa, pentru militarii care au făcut parte din unităţi care s-au distins în diferite bătălii, barete din metal care purtau inscripţionat numele localităţii sau a zonei în care s-au purtat respectivele lupte.

 

 

 

Regele Carol I al României.

REGELE CAROL I

Proclamat domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, Carol I a rămas cu acest titlu până în 14 martie 1881, când a fost proclamat rege, devenind astfel primul rege al României.

Sub domnia sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria ţării, România şi-a cucerit Independenţa de stat, a devenit monarhie constituţională şi s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o linie democratică şi demararea unui amplu proces de modernizare a statului

Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al vieţii politice. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi pentru formarea tinerei generaţii de intelectuali.

Pe plan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi întărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul Războiului pentru Independenţă, Carol a avut cele mai importante merite în desfăşurarea operaţiunilor militare

S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1914, la Sinaia, la vârsta de 75 de ani. A fost regretat nu doar de clasa politică, ci şi de poporul pe care l-a condus şi slujit cu devotament timp de 48 de ani în condiţii istorice vitrege. A fost înmormântat la Mânăstirea Curtea de Argeş.