RSS Feed

Tag Archives: istorie

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI, DOUĂ SECOLE DE EDUCAȚIE ȘI INOVAȚIE

La data de 18 iunie a.c. a fost lansată emisiunea de timbre Universitatea POLITEHNICA din București, două secole de educație și inovație. Emisiunea conține o coliță dantelată al cărei timbru, cu valoarea nominală de 28,50 lei, ilustrează bustul statuii lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul primei școli de învățământ tehnic românesc. Statuia marelui cărturar este opera lui Ion Georgescu amplasată în fața Universității București,  realizată în anul 1886.

Universitatea POLITEHNICA din București este cea mai veche și prestigioasă școală de ingineri din România. Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a primei Școli tehnice superioare cu predare în limba română, la mănăstirea Sfântul Sava din București. 

Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB) este în prezent cea mai reputată universitate tehnică din ţară, care formează cea mai apreciată resursă umană de pe piaţa muncii din țară şi din străinătate, Totodată, este cea mai mare universitate tehnică din țară, având 15 facultăți și aproximativ 25.000 de studenți.

Cu timbrul coliței am făcut o carte poștală maxima. Suportul este realizat de Allex Collection, tipărit la Kaya Ptint București.. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii 18,06,2019 la O.P. 37 București

Gheorghe Lazăr (1779 – 1823)

Pedagog, teolog, traducător, și inginer român, considerat fondatorul învățământului superior tehnic în limba română din Țara Românească (în 1918 a înființat în Bucure.ti prima școală cu predare în  limba română, Școala de la Sfântul Sava.

Reclame

România, un tezaur european

Miercuri, 16 ianuarie 2019, a fost lansată emisiunea de mărci poștale ”România, un tezaur european”  care prezintă bogatul patrimoniu cultural, spiritual și știintific al ţării noastre, remarcat atât în Europa, cât și în întreaga lume, formată din șase timbre ce prezimtă pe Costantin Brâncuși, Ateneul Român, Delta Dunării, Palatul Culturii din Iași, Parcul Național Retezat.

Cu unele mărci poștale(care au asigurat concordanța de loc)  și cărți poștale Allex Collection am realizat illustrate maxime. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii, la O.P. 37 București.

Constantin Brâncuși  (1876 – 1957)   

Sculptor român cu contributii covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales postum membru al Academiei Române. Viziunea lui Brâncuși asupra vieții era influențată atât de Platon cît și de conceptele filosofilor orientali.

Brâncuși este, neîindoielnic, un asemenea moment al conștiinței artei moderne, care concentrează sensurile unei întregi ere a evoluției spiritului creator. 
Reprezentant al miscării artistice moderne, Constantin Brâncuși este considerat de mulți ca fiind cel mai important sculptor ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avantgardei pariziene.
Brâncuși a dat veacului nostru constiinta formei pure, a asigurat trecerea de la reprezentarea figurativă a realității, la exprimarea esențtei lucrurilor și a reînnoit în mod revoluționar limbajul plastic, îmbogătindu-l cu o dimensiune spirituală. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat și importanța acordată luminii si spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creațtiei lui Brâncuși. Studiile referitoare la opera lui Brâncuși împărtășesc, fara exceptie, o concluzie formulată în termeni lipsiți de echivoc: arta brâncușiană constituie una din sursele ideilor esențiale pe care se clădește civilizația vizuală a secolului al XX-lea. Brâncuși a scos în evidența lumii occidentale dimensiunea sacră a realității.

Ateneul Român

În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu pentru Ateneu.

În 1933, după 32 de ani, a început ornamentarea frizei, acceptându-se proiectul elaborat de pictorul  Costin Petrescu (1872-1954) din Pitești. Fresca, începută în 1933 și inaugurată în seara zilei de 26 mai 1939, lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena. Este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.

Faţada este un peristil cu lăţimea de 48 m. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai ţării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu şi Matei Basarab. Înălţimea totală a clădirii până în vârful cupolei este de 41 m.

Templu al artei şi culturii româneşti, Ateneul Român rămâne, nu doar o clădire de patrimoniu universal, reprezentativă ca arhitectură pentru România şi Balcani (cu trimitere la antichitatea grecească), ci și un simbol de tradiţie spirituală a unui popor.

Pe scena Ateneului Român au cântat şi încântat publicul meloman o serie de compozitori, dirijori, interpreţi de talie mondială, români dar şi străini: George Enescu, Dinu Lipatti, Cella Delavrancea, Ion Voicu, Lola Bobescu, Eduard Wachmann, Alfonso Castaldi, Ionel Perlea, D.G. Kiriac, Constantin Silvestri, Elena Teodorini, D. Popovici-Bayreuth, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Iosif Conta, Cristian Mandeal, Erich Bergel, Horia Andreescu, Valentin Gheorghiu, Ion Nonna Otescu, Mihai Brediceanu, Pietro Mascagni, Bela Bartok, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Herbert von Karajan, Arthur Rubinstein, Pierre Fournier, Jacques Thibaud, Yehudi Menuhin, Mstislav Rostropovici etc.

Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare naţională şi universală.

Henri Marie Coandă (1886 – 1972)

A fost un  academician și inginer român, pionier al aviației, fizician, inventator și descoperitor al  efectului care îi poartă numele.

Odată cu inventarea aparatului Coandă(1910), tânărul inginer şi fizician român avea să revoluţioneze industria aeronautică şi să atragă atenţia întregii lumi ştiinţifice. Descoperirile acestui geniu al tehnicii s-au concretizat în peste 250 de invenţii brevetate de-a lungul vieţii, care i-au adus numeroase premii internaţionale şi titluri academice. Henri Marie Coandă rămâne un pionier în multe domenii de cercetare, însă istoria ştiinţei şi tehnicii îl consemnează drept inventatorul avionului cu reacţie şi părintele mecanicii fluidelor.

Avionul cu reactie Coandă – 1910

Henri Coandă construiește primul avion cu reacție, pe care îl prezintă la Salonul internațional aeronautic din capitala franceză în 1910. A fost doar prima dintre numeroasele sale reușite pe tărâmul ingineriei. În decembrie 1910, Henri Coandă a realizat primul zbor din lume al unui avion cu reacţie. Zborul scurt s-a încheiat cu un accident din care inventatorul a scăpat nevătămat. Cu această ocazie, a observat un fenomen ciudat, care abia după 20 de ani de studiu l-a înţeles şi l-a denumit “Efectul Coandă

Emisiune comună România – Franta: Generalul Berthelot pe frontul românesc

Emisiunea comună România – Franta: Generalul  Berthelot pe frontul românesc a fost pusă în circulație marți 27 noiembrie 2018.

Emisiuneaeste alcătuită din două timbre, câte unul pentru fiecare țară. Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei, este reprodusă o fotografie de front, în care generalul Berthelot decorează un grup de ofițeri români, la Onești. Pe timbrul cuvaloarea nominală de 8,50 lei, esteilustrat un portret al lui Henri Mathias Berthelot, având pe fundal imaginea conacului din jud. Hunedoara care aparținut generalului.

 Cu mărcile emisiunii și cărțile poștale Allex Collection am făcut ilustrste maxime. Am aplicat ștampila prima zi a emisiunii la O.P. 37 București.

Henri Mathias Berthelot (1861 – 1931)

General al armatei franceze. În Primul Război Mondial a fost șef destat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest,mareșalul Joseph Joffre.

În a doua parte a războiului, începândcu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand , comandantul de căpetenie al Armatei României.  În semn de recunoștință pentru meritele sale deosebite, generalulului H. M. Berthelot i s-a acotdat cetațeniea română. Deasemenea, fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului român , a fost declarat cetățean de onoare al României și a fost ales membru de onoareal Academiei Române.

După război a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța. A murit la 29 ianuarie 1931.

Prin actul normativ din 22 octombrie 1922: „Corpurile legiuitoare au votat o lege prin care se acordă generalului Berthelot, în mod gratuit, un lot de pământ împreună cu clădiri, în semn de recunoaştere a meritelor sale faţă de poporul român.” („Banatul românesc”, 5noiembrie 1922).

Din 1923, încă în timpul vieţii generalului, consiliul local a botezat localitatea cu numele său, Generalul Berthelot a folosit doar o scurtă perioa dămoşia de la Fărcădin (1922-1926), iar la întoarcerea sa în patria natală, Franţa, a donat totul Academiei Române, al cărui membru de onoare devenise între timp.

În anul 2001, în urma unui referendum, comuna Unirea (denumire în vigoare în perioada comunistă, din 1965), redevine General Berthelot; Academia Română a reintrat în posesia averii lăsată de Berthelot în anul 2004. În 2010, vila Generalului Berthelot, în întregime renovată, a devenit sediul Centrului de Dezvoltare Durabilă a Ţării Haţegului.

Timp de şase luni, înperioada ianuarie-iunie 1917, Henri Berthelot a reuşit să ridice moralul soldaţilor români şi să transforme armata regală într-o forţă militară redutabilă, capabilă să oprească armatele germană, austro-ungară şi bulgară, conduse de unul dintre cei mai pricepuţi strategi germani, feldmareşalul von Mackensen.

Generalul Berthelot s-a ocupat personal de instalarea legăturilor telefonice între punctele de comandă şi unităţile de pe front, reţea de comunicaţii care lipsea la intrarea ţării înrăzboi. Au fost organizate două armate române, având aproximativ 400.000 deoameni, intercalate cu trei armate ruseşti însumând aproape 1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăşti (la 11 iulie), condusă de generalul Alexandru Averescu, şi cea a generalilor Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu, de la Mărăşeşti (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei şi de cucerire a portului Odessa.

Generalul Berthelot remite Legiunea de Onoare Generalului Văitoianu, Comandantul Corpului IV Armată, Onești, 19 iunie1917. Fotografia aparține Muzeului Național Brukenthal – Muzeul de Istorie„Casa Altemberger” (se regăsește în mapa „OSTERREICH UNGARN IN WAFFEN”).

Făuritori ai Marii Uniri (II)

Emisiunea de mărci poștale Făuritori ai Marii Uniri (II)  a fost pusă în circulație  luni, 17 septembrie 2018. Pe cele patru timbre ale emisiunii sunt reproduse portretele unor patrioți care s-au luptat pentru îndeplinirea idealului național, unirea tuturor provinciilor românești intr-un sing stat unitar și independent. Pe timbrul coliței este reprodusă stema de stat a României Întregite

Evenimentul politic al anului 1918  este desăvârșirea statului național român, înfăptuit prin unirea tuturor provinciilor locuite de români, aflate sub o stăpânire străină, cu România.

Schimbările mari în plan european, din a doua jumătate a anului, și priceperea liderilor români de a simți momentul istoric fac ca dezastrul anunțat să fie transformat într-un șir de victorii, reunite sub numele de Marea Unire de la 1918: în martie 1918 unirea Basarabiei cu România, în noiembrie unirea Bucovinei cu România, iar în decembrie unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa, prin noua suprafață (locul 10) și prin numărul de locuitori (locul 8). O sporire considerabilă a cunoscut și capacitatea industriala (235%), economia, dar și resursele naturale.

Mă încearcă însă o mare tristețe, ba chiar îngrijorare. In acest an când sărbătorim centenarul acestui mare eveniment din istoria poporului român, în loc să fim „uniți în cuget și simțiri”, să cinstim înaintașii noștri, să realizăm reformele pe care aceștia le-au visat, asistăm la o învrăjbire fără seamăn, la destabilizare, dușmănii neînchipuite. Mare păcat!

Detalii: http://www.romfilatelia.ro/ro/fauritori-ai-marii-uniri-ii-2/

 

Nu puteam rata un asemenea moment și am realizat ilustrate maxime folosind timbrele emisiunii, cărțile poștale ilustrate Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii.

 

Iancu Flondor (1865-1924),

A fost un om politic român din Bucovina Bucovina, militant al  unirii acesteia cu  Regatul României.

La 14/27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Naţional și un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, unde Iancu Flondor le spune celor prezenți că „o iobăgie națională de aproape un secol și jumătate, pe cât de dureroasă, pe atâta de rușinoasă, e pe sfârșite. Poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge și de a lepăda lanțul care i-a ferecat sufletul”. Congresul hotărăște „unirea necondiționată și pe vecie” a Bucovinei cu România.

 

Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950)

Om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc. Unul dintre iluştrii politicieni ai perioadei interbelice, Vaida-Voevod a debutat ca un ferm susţinător pentru drepturile naţionale a românilor din Ardeal. După Marea Unire şi fuziunea naţionalilor cu ţărăniştii, s-a numărat printre liderii marcanţi ai noului Partid Naţional Ţărănesc.

În activitatea politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri, remarcându-se şi la conducerea Ministerului de Interne şi a Ministerului de Externe.

 

 

 

Take Ionescu (1858-1922)

Om politic, jurist, diplomat, militant pentru cauza naţională românească,  s-a remarcat în viaţa politică prin calităţile sale de orator talentat şi a produs prima mare scindare a conservatorismului românesc, fondându-şi propriul partid. În perioada Vechiului Regat, Ionescu s-a remarcat îndeosebi în funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ca ministru de Finanţe. Take Ionescu a fost exponentul cel mai autorizat al diplomaţiei româneşti în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, de numele său legându-se crearea Micii Înţelegeri, o alianţă la nivel regional, care urmărea să creeze un climat de pace şi securitate în centrul şi sud-estul Europei. Ambiţionându-se să devină măcar o dată în viaţă şef de guvern, Take Ionescu a căzut victimă manevrelor politice din umbră ale lui Ion I.C. Brătianu.

 

 

Gheorghe Pop de Băsești (1835 – 1919)

A fost un politician român din Transilvania între 1881 – 1902 vicepreședinte, iar între 1902 – 1918 președinte al Partidului Național Român din Transilvania.În perioada 1892 – 1894 George Pop de Băsești a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. Ales în funcţia de preşedinte al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

 

Stema de stat a României Întregite

Stema adoptată prin lege în 1921 avea toate datele noului stat întregit. Noua reprezentare a României Mari a avut la bază proiectul întocmit de reputatul heraldist basarabean Paul Gore. Spre deosebire de propunerile anterioare, acesta a venit cu ideea aşezării scutului cu emblemele teritoriilor unite pe pieptul acvilei Ţării Româneşti. S-a găsit, astfel, locul cel mai potrivit pentru reprezentarea însemnelor integrităţii teritoriilor româneşti. Astfel, primul cartier din scut este dedicat Ţării Româneşti. Pe fond albastru, este reprezentată o acvilă cruciată de aur, încoronată, cu aripile deschise, cu ciocul şi ghearele roşii. Este însoţită la dreapta de soare, iar la stânga de lună, ambele din aur. Cartierul al doilea este rezervat Moldovei. Pe fundal roşu, apare un cap de bour negru cu stea între coarne, însoţit în dreapta de soare iar în stânga de lună, ambele din aur. În cartierul al treilea, dedicat Olteniei şi Banatului, pe fundal roşu un leu de aur traversează spre dreapta pe un pod din acelaşi metal peste valuri naturale. Cartierul al patrulea cuprinde simbolurile Ardealului. Este tăiat în două: în câmpul superior pe fond albastru este reprezentată o acvilă neagră cu limba roşie însoţită la dreapta de un soare de aur, iar în stânga de o lună din argint. În câmpul inferior pe un fundal de aur sunt reprezentate şapte turnuri roşii. Jos, pe fond albastru, reprezentând Dobrogea, sunt doi delfini cu capetele în jos şi afrontaţi. Întreg scutul este susţinut de doi lei de aur. Peste cele patru cartiere sunt armele dinastiei de Hohenzollern: scutul mic, incuartelat de argint şi negru. Regalitatea mai este reprezentată simbolic prin intermediul coroanei de oţel pusă peste scut şi în vârful pavilionului de purpură, dar şi prin Colanul ordinului Carol I, care este deasupra eşarfei pe care este scrisă în limba latină deviza casei domnitoare de Hohenzollern: Nihil Sine Deo.

80 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEȘNICE A REGINEI MARIA

Romfilatelia a lansat, vineri 20 iulie, emisiunea de mărci poștale„ 80 de ani de la trecerea la cele veșnice a Reginei Maria”, în memoria Reginei Marii Uniri.

Emisiunea este formată din două timbre cu valorile nominale de 3 și 11,5 lei și o colită nedantelată al cărei timbru are valoarea nominală de19 lei.

 

Regina Maria a României 

În urmă cu 80 de ani, în ziua de 18 iulie 1938, se stingea din viaţă la Castelul Pelişor, Regina Maria a României, una dintre personalităţile ţării noastre cu un mare impact în epoca sa, nu numai la nivel politic, ci şi la nivel social şi cultural.

Maria Victoria Alexandra s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell-Park, comitatul Kent, fiind fiica lui Alfred, duce de Edinburgh şi Saxa-Coburg Gotha, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii, şi a ducesei Maria Alexandrova, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. A primit o educaţie aleasă, petrecându-şi copilăria şi adolescenţa în Anglia, la Curtea ţarului, bunicul său, dar şi în Malta, alături de principele George, viitorul rege George al V-lea al Marii Britanii şi Irlandei..

S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și, începând din 1914, ca regină.

A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în  Primul Război Mondial de partea  Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.

Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”.

În perioada Conferinței de Pace de la Paris  (1919) dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei europene.

După moartea regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran. În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938 murind la reședința sa de la Pelișor.

In ultimile clipe de viată, adresa o srisoare poporului roman, în carea scria:

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate…

 Frumoasă ţară pe care am vazut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”…

 De acum inainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, aminteste-ți Poporul meu că te-am iubit și ca te binecuvantez cu ultima mea suflare”.

A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la  capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran.

 

Nu am ratat acest moment de omagiere a Reginei Maria .. „Reginei soldat”, „ Mama Rănitilor” și am făcut câteva ilustrate maxime, cu timbrele acestei emisiuni. Am folosit cărțile poștale Allex Collection, tipărite la Good Color București și ștampila prima zi a emisiunii, aplicată la O.P. 37 București. Am realizat mai multe variante dar voi prezenta doar câteva.

 

 

Regina  Maria  purtând  pe cap o diademă.

 

Fotografie de studio a Reginei, în care este îmbrăcată în stilul Belle-Époque.

 

Portret, în care Regina Maria  poartă coroana realizată special pentru ceremonia Încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922.

 

Coroana Reginei Maria realizată special pentru ceremonia Încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922

Români celebri (II)

 

Marți, 17 iulie 2018Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Români celebri, partea a II-a, dedicată unor personalități care au făcut cinste României la nivel mondial.

Emisiunea este are nouă timbre, pe care sunt reproduse portretele unor personalități de marcă: Cella Delavrancea (1,10 lei), Dimitrie Paciurea (1,40 lei), Victor Brauner (1,60 lei), George Apostu (2,60 lei), Elvira Popesco (2,90 lei), Marcel Iancu (5 lei), Dimitrie Cantemir (11,50 lei), Nicolae Iorga (12 lei) și Nicolae Titulescu (19 lei).

Cu aceste mărci, cărțile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii am realizat ilustrate maxime:

 

 

Dimitrie Cantemir Dimitrie (1673—1723)

1,Dimitrue Cantemir

Cărturar umanist, domn al Moldovei, primul romancier moldovean, patriot înflăcărat, a năzuit să scape de jugul otoman şi să asigure independenţa Moldovei. A încheiat Pactul de la Luţk în 1711 cu Petru I,  ţarul Rusiei. Armatele ruso-moldovene au fost înfrînte la Stănileşti (1711), Cantemir se refugiază în Rusia, unde e numit consilier al lui Petru I.

În 1714 devine membru al Academiei de la Berlin.

Enciclopedist, poliglot, poate fi comparat cu umaniştii Renaşterii, autor al unei moşteniri ştiinţifice şi literare grandioase: „Istoria creşterii şi descreşterii Porţii Otomane” − operă capitală, „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” − în care demonstrează romanitatea poporului moldovenesc, „Descrierea Moldovei” − preţioasă prin hărţile inimitabile, orientalist, muzicolog, scriitor („Istoria ieroglifică” roman satiric alegoric).

Nicolae Titulescu ( 1882 – 1941

2,Nicolae Titulescu

Diplomat, profesor universitar, jurist şi om politic. A fost singurul român care a ajuns preşedinte al Ligii Naţiunilor (predecesoare a ONU) şi singurul preşedinte care s-a bucurat de două mandate. Personalitate marcantă în domeniul diplomaţiei, a avut un rol esenţial în recunoaşterea unităţii naţionale a României în opinia publică internaţională. Este creditat cu introducerea ideii de “spiritualizare a frontierelor”, care presupune o apropiere transnaţională bazată pe valorile spirituale şi culturale.

Titulescu a atras simpatiile unor personalităţi importante din viaţa publică franceză şi sovietică printre care A. F. Frangulis, Edouard Herriot şi Maxim Litvinov. Datorită abilităţilor şi realizărilor sale a fost supranumit “Ministrul Europei”. A fost preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale, preşedinte de onoare al Comitetului Român al Reuniunii Internaţionale pentru Pace şi doctor honoris causa la universităţile din Bratislava şi Atena.

 

 

 

Nicolae Iorga (1871 -1940)

3,Nicolae Iorga

 Istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al    . Savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al românilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Personalitate care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale. S-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională.

S-a opus grupării legionare Garda de Fier. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii Corneliu Zelea Codreanu, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. La 28 noiembrie 1940, Nicolae Iorga a fost ucis mișelește de legionari în apropierea localității Strejnic.

După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

 

Cella Delavrancea (1887 -1991)

4. Celle Delavranca

Pianistă, scriitoare, profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului  Barbu Ștefănescu Delavrancea și a  Mariei  Lupașcu.

Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române,  care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român,  printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore.

 

 

Dimitrie Paciurea (1873 -1932)

5.Dimitrie Paciurea

 Sculptor român, Dimitrie Paciurea este un reper în sculptura românească modernă , iar numele său se înscrie, alături de Julio Gonzalez, Jacob Epstein, Max Ernst sau Jean Arp, în istoria artei secolului XX

Prin stilul său simbolist şi reprezentaţional, sculptorul român Dimitrie Paciurea s-a distanţat clar de cel minimalist şi esenţializat al contemporanului său care a influenţat atât de mult arta modernă – Constantin Brâncuşi.
Cea mai cunoscută lucrare a lui Paciurea, şi una reprezentativă pentru stilul său, este statuia „Gigant”, expusă astăzi în Parcul Carol din Bucureşti sau „Frumoasa adormită”, expusă în Parcul Herăstrău.

Operele au fost prezentate, în expoziţii personale sau de grup, la Bucureşti, Munchen (1913), Bruxelles(1930) sau Bienala de la Veneția (1924).

George Apostu  (1934 – 1986)

7,George Apostu

 Sculprtor român.  A absolvit în 1959 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a studiat  sculptura cu Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschiț

Începând cu 1964 și până când s-a stins din viață, George Apostu a avut numeroase expoziții personale în România și în străinătate (Franța, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India)

Unul din cele mai cunoscute cicluri ale sale, „Tatăl și Fiul”, constituie o prelucrare sculpturală a vechiului motiv al „arborelui vieții.  Alte cicluri – „Laponele”„Fluturi” – dezvoltă sugestii formale ale artefactului țărănesc, ale căror morfologii preiau în mod firesc datele naturii vii.

George Apostu a fost distins în 1966 cu premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, în 1970 cu marele premiu pentru sculptură al  Uniunii Artiștilor Plastici din România.

 

 

Elvira Popescu (Popesco) , (1894 – 1993)

6.Elvira Popescu

Actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în  Franța.

Elvira Popescu a fost una dintre cele mai frumoase femei românce din perioada interbelică. A urcat pe scenă pentru prima dată într-un teatru din Bucureşti şi a ajuns să strălucească în luminile reflectoarelor pariziene. Francezii au numit-o Elvire Popesco şi au supranumit-o „Notre Dame de Théâtre“. Românca a fost mai populară în Franţa decât Greta Garbo, iar un scenarist francez şi-a dat viaţa pentru iubirea ei.

.

 

Marcel Iancu (cunoscut și ca Marcel Janco),(1895 – 1984)

8.Marcel Iancu

Pictor, arhitect și eseist român-israelian, de origine evreiască . A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din  Zurich. A studiat pictura cu  Iosif user.

 

Victor Brauner (1903 – 1966)

9.Victor Brauner

Pictor și poet suprarealist evreu, originar din Romînia.

Victor Brauner este cel mai important pictor al avangardei românești. Cea mai mare parte a operei sale se încadrează în suprarealism, Brauner fiind considerat unul dintre pictorii surrealiști pre- și post-război majori.

 

 

 

 

 

 

ORDINELE ȘI MEDALIILE RĂZBOIULUI DE ÎNTREGIRE

Posted on

Romfilatelia a pus in cieculație, luni 7 mai 2018, emisiunea filatelică intitulată,  în mod neinspirat ….ca să nu spun eronat, „Medaliile şi decoraţiile Războiului de Întregire”. Dacă se uitau în DEX puteau să evite eroarea de mai sus.  Redau din DEX

decoráție sf [At: DEX / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr décoration, lat decoratio, -onis1 Distincție (ordin, medalie) care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o anumită activitate, pentru fapte eroice sau pentru servicii excepționale aduse unui stat.”

 Ca urmare,  eu am schimbat  titlul postării, alegând varianta corectă, după părerea mea. Aștept să fiu contrazis de către cei de la Romfilatelia.

Emisiunea este alcătuită din patru timbre, care ilustrează cele mai importante distincții conferite combatanților din Războiul pentru Întregire:Ordinul național Steaua României, pe timbrul cu valoarea nominală de 2,90 lei, Ordinul național Coroana României, pe timbrul cu valoarea nominală de 3,00 lei, Medalia Virtute  Militară, pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei și Medalia Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, pe timbrul cu valoarea nominală de 16,00 lei.

Detalii: http://www.romfilatelia.ro/ro/medaliile-si-decoratiile-razboiului-de-intregire-2/

 

Nu am scăpat prilejul de a realiza câteva ilustrate maxime cu timbrele emisiunii, cărțile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii aplicată la O.P.37 Bucuresti, Apreciez grafica deosebită a ștampilei prima zi. Felicitări machetatorilor!

 

Ordinul național Steaua României

ORD, STEARUA ROMANIEI

Este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Cuza Vodă și a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus.

Ordinul a fost instituit definitiv de regele Carol I, în anul 1877, prin legea din 10 mai 1877, stabilindu-se cinci grade: cavaler, ofiţer, comandor, mare ofiţer şi mare cruce.

Primele decernări ale Ordinul Steaua României s-a făcut în lunile septembrie şi octombrie 1877, cu ocazia luptelor de la Plevna.

Începând din 9 aprilie 1918, pentru fapte deosebite, gradele de comandor, ofițer și cavaler puteau fi purtate și cu panglica medaliei Virtute Militară, care avea culoarea roșie, cu câte o singură bandă albastră pe margini. Ordinul Steaua României se acorda doar ofițerilor.

Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincție oferită de statul român.

Deviza ordinului, este ”IN FIDE SALUS” (ÎN CREDINȚĂ ESTE SALVAREA)

 

  

Ordinul național Coroana României 

ORD. COROANA ROMSNIEI

Ordinul Coroana Romaniei a fost instituit de Regele Carol I prin Decretul Regal nr. 1244 din 10 mai 1881, cu prilejul proclamarii Regatului Romaniei, pentru a recompensa serviciile aduse Statului.

Ordinul Coroana Romaniei are cinci grade: Cavaler, Ofiter, Comandor, Mare Ofiter si Mare Cruce.

Pe avers conține o cruce de Malta, cu dimensiunea de 40 mm, smălțuită roșu, cu marginile de metal. În centru are un medalion rotund din același smalț roșu si cu o bordură albă. Medalionul poartă pe avers coroana regală de argint și pe bordură inscripția „Prin noi înșine – 14 martie 1881”. Între brațele crucii se află cifra regelui Carol I, din metal.

 

Medalia Virtute  Militară 

MEDALIA VIRTUTE MILITARA

Este cea mai importantă medalie acordată în perioada Primului Război Mondial.

A fost înființată în 1872 prin decretul nr.987.  Aceasta avea două clase: a I-a, de aur și a II-a, de argint. Din 9 aprilie 1918, panglica medaliei se putea atașa gradelor de cavaler, ofițer și comandor ale ordinelor naționale Steaua și Coroana României.

Medalia „Virtute Militară” este o reluare a distincției create de Cuza; ea avea două clase („de aur” și „de argint”), clasa a II-a acordându-se și sergenților reangajați, pentru 12 ani de serviciu.

 

 

 

Medalia Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 

MEDALIA CRUCEA COMEMORATIVA

Prin Decretul Regal nr. 1744 din 8 iulie 1918 se instituie medalia “Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”. Noua distincţie era o cruce cu braţe egale, de câte 40 mm, terminate în “vârf de săgeată”; ca şi la crucile din 1878, bordura era proeminentă şi lisă, iar mijlocul era haşurat sau granulat iar în medalionul central era plasată, pe avers, cifra încoronată a regelui Ferdinand iar pe revers, milesimul “1916-1918”. Panglica era verde închis cu patru benzi albastre. Pe panglică se puteau ataşa, pentru militarii care au făcut parte din unităţi care s-au distins în diferite bătălii, barete din metal care purtau inscripţionat numele localităţii sau a zonei în care s-au purtat respectivele lupte.

 

 

 

Regele Carol I al României.

REGELE CAROL I

Proclamat domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, Carol I a rămas cu acest titlu până în 14 martie 1881, când a fost proclamat rege, devenind astfel primul rege al României.

Sub domnia sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria ţării, România şi-a cucerit Independenţa de stat, a devenit monarhie constituţională şi s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o linie democratică şi demararea unui amplu proces de modernizare a statului

Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al vieţii politice. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi pentru formarea tinerei generaţii de intelectuali.

Pe plan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi întărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul Războiului pentru Independenţă, Carol a avut cele mai importante merite în desfăşurarea operaţiunilor militare

S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1914, la Sinaia, la vârsta de 75 de ani. A fost regretat nu doar de clasa politică, ci şi de poporul pe care l-a condus şi slujit cu devotament timp de 48 de ani în condiţii istorice vitrege. A fost înmormântat la Mânăstirea Curtea de Argeş.