RSS Feed

Category Archives: Istorie

Ziua Mărcii Poștale Românești „1917 – Pe aici nu se trece!”

La inceputul secolului al-XX-lea, Europa trăia sub influența intensificării confruntărilor între cele două coaliții ale marilor puteri – Tripla Alianță si Tripla Ințelegere, cu viziunea inspăimântătoare a războiului generalizat.

Evident, politica României, un stat mic, eclipsat de vecinătatea a două mari imperii, care se găseau în plină confruntare și de la care revendica importante teritorii, nu putea fi decât una de calcul. Astfel, întrunit în ședința extraordinară la Sinaia, prezidat de Suveran, influențat de atitudinea Italiei care se declarase neutră, Consiliul de Coroana a hotărâat neutralitatea armată sau espectativa cu apărarea frontierelor.

La mijlocul anului 1916, ca urmare a faptului că pe fronturile europene se produseseră evenimente importante, tratativele țării noastre cu Rusia s-au intensificat. In abordarea laturii politice România solicită în caz de succes, îndeplinirea integrală a revendicărilor sale: revenirea Transilvaniei, a Banatului, Bucovinei, Crișanei si a Maramureșului la trupul țării, la masa verde a viitoarei conferințe de pace.

Prin medierea Franței, s-au încheiat Tratatul Politic și Convenția Militară cu țările aliate, în virtutea cărora țara noastră se angaja, ca cel mai târziu la 15/28 august 1916 să declare război Austro-Ungariei. Hotărârea istorică de intrare in război a fost luată la 14/27 august 1916 de către Consiliul de Coroană.

La 14/27 august 1916, guvernul român a înaintat Austro-Ungariei declaratia oficială de război. În noaptea precedentă inmânării acestui act oficial, armata română, cu un efectiv de peste 840 000 de oameni a declanșat operațiile de eliberare a Transilvaniei, forțele sale principale Armata de NordArmata a 2-a și Armata 1, au traversat Carpații Orientali și Meridionali, înaintând spre cursurile superioare și  mijlocii ale Oltului și Mureșului.

Din păcate, entuziasmul a fost de scurtă durată, campania din 1916 având să se încheie cu un eșec: trupele române se retrag din Transilvania, în urma unor lupte sângeroase, în fața ofensivei trupelor germano-austro-maghiare, superioare din punct de vedere numeric și ca dotare tehnică, îin timp ce din sud România este atacată pe un alt front de trupele germano-bulgaro-turcee. La 6 decembrie 1916, prinsă ca într-un clește îintre cele două fronturi, Capitala era ocupată de trupele inamice, armata română, guvernul și celelalte autorităti de stat, împreună cu o parte a populatiei retrăgându-se în Moldova, teritoriul ocupat intrând sub administrația trupelor germane.

În Moldova s-a făcut un efort excepțional pentru organizarea rezistenței în fața inamicului pe linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați. Totodată, in ajunul bătăliilor decisive, promisiunea Regelui Ferdinand de a se da pământ țăranilor (aflati pe cămpurile de bătălie), precum si deciziile adoptate in acest sens de parlamentul de la Iași (iunie 1917) aveau sa-si aibă efectul scontat. Victoriile de la Mărăsti, Mărasesti, Oituz, din vara anului 1917, dând măsura eroismului ostașilor și ofițerilor români, a vitejiei armatei române, au stopat ofensiva trupelor inamice, dându-le o puternică lovitură, de mare însemnătate, îin perspectiva victoriei finale a forțelor aliate.

Ca uramre a înfrîngerii Puterilor Centrale și detrămării Imperiului Habsburgic si a evenimentelor din Rusia, s-a intensificat lupta pentru Întregirea Națională.

Pe 27 martie 1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Pentru a marca împliniea a 100 de ani de la  aceste mărețe evenimente din istoria poporului român, a fost lansată emisiunea filatelică „1917 – Pe aici nu se trece!”, compusă din două mărci poștale cu valoarea de 4,50 lei, respectiv, 8 lei, care ilustrează doi mari eroi ai neamului românesc, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu și Generalul Eremia Grigorescu.

 

Cu aceste mărci poștale și cărți poștale Allex Collection, tipărite la FullColor București, am realizat ilustrate maxime, aplicând ștampila prima zi a emisiunii.

 

 

Ecaterina Teodoroiu

1Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, Eroina de pe Jiu, s-a născut pe 14 ianuarie 1894, în satul Vădeni – Târgu Jiu şi a căzut eroic în fruntea plutonului pe care îl comanda, ca sublocotenent, fiind lovită de două gloanţe în piept,  pe 22 august 1917 în Bătălia de la Mărășești, din timpul Războilui pentru Întregirea Țării. Ultimele sale cuvinte, dar pline de însufleţire şi patriotism, au fost: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”

Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată pe câmpul de luptă, apoi trupul ei a fost mutat în Mausoleul de la Mărăşeşti. În 1926 a fost adusă, într-un sicriu de oţel, în mausoleul construit pentru ea în centrul oraşului Târgu Jiu.2

 

 

Eremia Grigorescu

3S- a născut la 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor și a încetat din viață la 19 iulie 1919, București. A fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de divizie și de armată, în campaniile anilor 1916, și 1917. Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Prima bătălie de la Oituz A doua bătălie de la Oituz  și Bătălia de la Mărășești a fost decorat cu Ordinul ”Mihai Viteazul, clasa III, și clasa II, fiind unul din cei patru ofițeri români decorați cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Gheorghe Mărdărescu

În bătălia de la Oituz a lansat îndemnul  „Pe aici nu se trece” , ce a înflăcărat inimile soldaților în bătăliile ce au urmat, devenind legendar.

Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie – 28 noiembrie 1918

A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.4

 

 

 

5Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești, August 1917.

 

 

 

 

 

Mausoleul de la Mărășești – „Întru slava eroilor neamului” 

6Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917 s-au desfășurat luptele de la Mărășești, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărășești au pierit 480 de ofițeri și 21.000 de soldați români. Actualmente mausoleul adăpostește 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.

Mausoleul de la Mărășești este cel mai impunător din țară și printre cele mai maiestuoase de acest fel din Europa.

Pe cartea poștală este și bustul Generalului Eremia Grigorescu. Pe aleea care duce la mausleu, pe ambele părți, sunt amplasate busturi ale marilor eroi ai luptei pentru Intregirea Națională.

 

 

 

7Tun folosit în bătăliile din august 1917, amplasat la Mausoleul de la Mărășești.

 

Patrimoniul artistic al Muzeului Municipiului București.

 

Emisiunea filatelică, sub denumirea ”Patrimoniul artistic al Muzeului Municipiului București”,  pusă în circulație astăzi, 29 iunie 2017, prezintă câteva muzee din rețeaua Muzeului Municipiului București. Cu mărcile acestei emisiuni am făcut câteva ilustrate maxime aplicând ștampila prima zi a emisiunii. Am folosit cărți poștale ilustrate Allex Collection tipărite la FullColor București.

Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici,

1Cunoscut și ca „Vila Minovici” sau „Vila cu clopoței” este un muzeu din București, amplasat în strada Dr. Nicolae Minovici nr. 1, în fața Fântânii Miorița. Vila a fost construită în anul 1905 conform planului arhitectului Cristofi Cerchez, iar din 1914 este deschisă vizitării. Din 1936 ea se află în proprietatea municipiului București.

În cadrul muzeului pot fi admirate mai multe tipuri piese de artă populară românească de pe întreg teritoriul României: icoane, ceramică, țesături, obiecte din lemn, instrumente muzicale tradiționale.

 

 

 

Muzeul Theodor Aman

2 Este una dintre cele mai frumoase reşedinţe particulare din Bucureşti, construită în anul 1868 după proiectele proprietarului pictorul Theodor Aman. De asemenea este una dintre puţinele reşedinţe care nu au suferit modificări în decursul timpului, fiind prima casă-atelier de artist din România.

Muzeul Theodor Aman a fost deschis în anul 1908 şi este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din România. El păstrează atmosfera vieţii private din perioada Belle Epoque alături de cea mai mare parte a lucrărilor pictorului Theodor Aman. Ilustrata maximă prezintă bustul pictorului Theodor Aman, aflat în muzeu, realizat de sculptrorul Karl Storck.

 

 

Muzeul Victor Babeș 

3Este parte a Muzeului Municipiului București – un complex muzeal amplu, de importanță națională. Muzeul se află în fosta reședință a Dr. Victor Babeș, o clădire reprezentativă pentru stilul arhitectural eclectic al anilor 1920. Clădirea a fost donată Primăriei Capitalei de către fiul savantului Mircea Babeș și soția acestuia.

Exponatele, printre care se numără manuscrise științifice, fotografii, cărți scrise de Babeș, obiecte personale, prezintă marile sale descoperiri științifice (precum descoperirea a peste 50 de virusuri, microbi și paraziți patogeni, el fiind și autorul primei cărți medicale despre acest subiect, expusă în muzeu). Primul tratat de bacteriologie din lume, datând din anul 1885, scris de Victor Babeș și chimistul francez André -Victor Cornil poate fi văzut în muzeu.

Pe ilustrata maximă sunt prezentate microscopul proiectat de Victor Babeș și portretul savantului român, expuse în muzeu.

 

 

 

Observatorului Astronomic ”Amiral Vasile Urseanu”

4Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” al Municipiului București, este o instituție muzeistică, destinată popularizării astronomiei, subunitate a Muzeului Municipiului București. Prin dotările și facilitățile sale, ca o fereastră deschisă spre cer, el oferă tuturor celor interesați posibilitatea urmăririi prin lunetă a spectacolului bolții cerești.

 Clădirea ce găzduiește Observatorul Astronomic al municipiului a fost inaugurată în toamna anului 1910 ,de amiralul  Vasile Urseanu, care spunea: „Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc și pe mare” 

 

 

Casa Filipescu-Cesianu – Muzeul Vârstelor 

5Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846-1850 și este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Epoque, rămasă fidelă proiectului inițial.

În anul 1939 cladirea intră in proprietatea Primăriei Municipiului București în urma unui schimb de proprietăți.

După mai multe lucrari de amenajare, în anul 2016 este organizată Expoziția “Muzeul vârstelor – de la copilărie la senectute” care este un proiect inedit de antropologie urbană, care urmărește viața bucureștenilor pe parcursul secolelor XVIII – XX, sub diferite sfere ale vieții private și publice: înfățișare, îmbrăcăminte, obiceiuri, bani, arme, educație, amenajări interioare etc.

Parcul reşedinţei Filipescu-Cesianu, după 75 de ani de aşteptare, a devenit nu numai un spațiu de recreere și agrement, dar în punctele special amenajate sunt organizate spații de expunere (Lapidarium), concerte sau piese de teatru.

 

 

Muzeul Municipiului București 

6Este un muzeu de istorie și artă tutelat de Primăria Municipiului București. În anul 1956 este instalat în Palatul Șuțu.

În componența Muzeului Municipiului București sunt mai multe unități muzeistice printre care și cele relatate mai sus.

Iaşi, oraş al Marii Uniri

Posted on

La sfârșitul anului 1916, Iașul a devenit, pentru o perioadă de doi ani, capitala Regatului României. Consiliul de Miniștri și Parlamentul de la acea vreme au adoptat aici decizii importante prin care s-au pus bazele consolidării statului național unitar român și au fost votate legi reformatoare pentru dezvoltarea țării noastre, precum legea electorală care a introdus votul universal și legea agrară. (fragment din comunicatul Romfilatelia)

Pentru a marca acest eveniment,  miercuri, 26 aprilie 2017, a fost pusă în circulație o emisiune filatelică aniversară denumită  ”Iaşi, oraş al Marii Uniri”, compusă 4 timbre şi o coliţă dantelată, pe care sunt reproduse imagini ale unor monumente simbol ale oraşului, martore la guvernarea ţării din perioada 1916 – 1918 şi în pregătirea Marii Uniri din 1918.

Cu aceste timbre, am realizat ilustrate maxime, folosind cărți poștale Allex Collection, și ștampila prima zi a emisiunii.

 

 

 Teatrul Național „Vasile Alecsandri” 

1

Este cel mai vechi Teatru Național din România. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării între anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă.

Între anii 1916-1918 clădirea a asigurat spațiul de desfășurare a lucrărilor Adunării Deputaților.

Clădirea Teatrului Național din Iași este înscrisă în Lista monumentelor istorice.

 

 

 

 

Muzeul Unirii .

2Clădirea este monument istoric și de arhitectură, construită între 1800 – 1806, în stil neoclasicCasa Catargiu, azi adăpostind Muzeul Unirii.

Între 1859-1862 a fost reședința domnească a primului domnitor al Principatelor Unite – Alexandru Ioan Cuza, iar între anii 1916-1919, devine reședință a regelui Ferdinand I. Astăzi muzeul expune piese de istorie evocând Revoluția de la 1848 și Unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859. Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1959, cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor Române din 1859. Clădirea, a fost declarată monument istoric și de arhitectură.

 

 

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

3Este o universitate de stat din Iași și una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România. Fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, Universitatea din Iași, așa cum s-a numit la început, este prima universitate modernă a României.

Palatul Universității, a fost construit între anii 1893 și 1897 (și extins in perioada interbelică) după planurile arhitectului Louis Blanc și inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa „Sală a Pașilor Pierduți”, decorată cu picturi realizate de către Sabin Bălașa.

1916-1918 – Aici s-au desfășurat  şedinţele Senatului.

 

 

 

Palatul Rosetti-Roznovanu,

4Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași. Impresionantă prin somptuozitate și prin fastul interioarelor, a fost inaugurată  cu mare fast, la 23 aprilie 1832.

Între anii 1892 – 1892, Palatul Roznovanu a fost folosit ca reședință temporară a familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria), o parte din spațiu fiind alocată autorităților locale. 

In timpul Primului Razboi Mondial, intre 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor si al conducerii politice, refugiate de la Bucuresti. In 1918, in actuala sală de sedinte a Consiliului Local, s-a intrunit Consiliul de Razboi al României.

 

 

 Stema municipiului Iași

5Stema înfățișează un scut antic, pe câmp roșu, o cetate crenelată de argint, având pe flancuri două turnulețe, timbrate de câte o cruce cu brațe egale, iar în centru un turn pătrat, mai înalt, cu poarta și ferestrele închise. Peste tot, în ecuson roșu, un cal în galop, spre dreapta heraldică, având deasupra o coroană deschisă, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu șapte turnuri, din care iese capul de bour, al cărui gât este terminat in formă de lambrechini. Stema valorifică cele doua tradiții heraldice ale orașului Iași, într-o reușită sinteză grafică.

Simfonia Lalelelor, ediția a 40-a, Pitești 21-23 aprilie 2017(II)

Continuarea articolului precedent. Timbrele emisiunii de mărci poștale prezintă, pe lângă lalele și cele mai importante clădiri din Pitești. De această dată, vă prezint ilustratele maxime realizate cu aceste clădiri, cu stampila prima zi a emisiunii și cărțile poștale Allex Collection. Vreau să subliniez că cel care a aplicat ștampilele, cu neasemuită măiestrie, este domnul EMIL STANCIU, cel mai mare specialist în acest domeniu.

 

Primăria Pitești

PRIMARIAClădirea Primăriei Pitești a fost construită în 1933, Destinația Inițială a  fost ca sediu al Administrației Financiare.  Din anul 1968, a devenit sediul Primăriei. Arhitectul State Cintan a îmbinat arheologia și etnografia în lucrările sale, fiind foarte sensibil la tradițiile arhitecturii locale. Astfel, holul central a fost gândit ca o curte interioară acoperită de un luminator spectaculos.

.

 

Muzeul Județean

MUZEUL JUDETEAN Muzeul este găzduit în clădirea fostei prefecturi a județului, edificiu neoclasic impozant, datând din 1898 – 1899. Din 1998 s-au adăugat, lângă clădirea principală, două noi și moderne construcții, care completează spațiul muzeal. Expozițiile de bază: artă plastică românească (picturi din secolele XIX – XX și grafică locală), istorie, arheologie (tezaure din epoca romană descoperite la Rociu și Bălănești), și Muzeul „Linia de fortificații de pe granița de est a Imperiului roman”.Muzeul  prezintă mărturii însemnate ale istoriei orașului și ale Țării Românești. Biblioteca muzeului deține peste 18.000 de volume

 

 

Galeria de Artă ”Rudolf Schweitzer — Cumpăna”

GALERIILE DE ARTAConstruită în anul 1866, la îndemnul și cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu, clădirea Galeriei de Artă a funcționat ca sediu al Primăriei Pitești până în anul 1970. Galeria de Artă din Pitești a fost deschisă in anul 1971 și are ca bază de pornire donația Schweitzer-Cumpăna (38 de tablouri și desene), fond care a fost completat cu achiziții și, în final, cu donația Iliescu-Călinești, aceasta ca și Schweitzer-Cumpăna, fiind legat prin naștere de Argeș.

Galeria adăpostește lucrările unor pictori și sculptori de renume: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, N. Dărăscu, V. Popescu, G. D. Mirea, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Gheorghe Iliescu-Călinesti s.a.

 

 

 

 

 

Curtea de Apel

CURTEA DE APELArhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina au proiectat o construcție monumentală, în stil neoclasic,finalizată în anul 1914, în care lumina se transformă într-un veritabil element al creației și care animă spațiul prin luminatorul holului central.

Clădirea a funcţionat ca tribunal până în 1946.

În anul 1993 cladirea a fost destinată ca sediu al Curţii de Apel Piteşti ,în urma retrocedării acestei clădiri către Ministerul Justiţiei, sediul în care funcţionează şi în prezent.

 

 

PAȘTE FERICIT– HAPPY EASTER!

Bucuria Învierii Domnului să vă aducă linişte în suflet, pace şi fericirea de a petrece aceste clipe magice alături de cei dragi.

Hristos a Înviat !

Am ales să postez ilustratele maxime realizate de domnul Alexandru Mateescu, cu timbrele emisiunii Paști 2016, deoarece cu timbrele din acest an, putem face ilustrate maxime de abia pe 18 aprilie, când ștampila AFB va fi la OP 63 București. Cărțile poștale au fost tipărite la FullColor București, după fotografiile primite de la Mănăstirea Putna.

 

1Icoana Răstignirii Domnului din iconostasul bisericii voievodale de la Mănăstirea Putna.

 

 

2Icoana Răstignirii Domnului sculptată pe crucea de mână dăruită de mitropolitul Sava schitului Sinești in anul 1698. Crucea se află în patrimoniul Mănăstirii Putna.

EUROPA 2017 – CASTELE

 

Miercuri, 12 aprilie 2017, a fost pusă în circulație emisiunea filatelică intitulată ”Europa 2017- Castele”  formată din două marci poștale, unul cu valoarea nominală de 4,50 lei, care prezinta Castelul Corvinilor (Huniazilor) din Hunedoara, iar al doilea cu valoarea de 15,00 lei, care ilustrează Castelul Karolyi din Carei.

Eu știam că denumirea Castelului de la Hunedoara este de ”Castelul Corvinilor”sau al ”Huniazilor”. De ce pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei cât și  in comunicatul Romfilatelia  castelul este denumit ca fiind al” Huniazilor”  fiind exlcusă denumirea de Castelul Corvinilor ori Corvinestilor ? Să fie cu intenție sau o insuficientă documentare, ca să nu spun superficialitate ?

In textul din comunicat se spune : ”Construcție impunătoare cu turnuri și bastioane, castelul a fost construit de Iancu de Hunedoara în secolul al XV-lea, pe locul unei vechi întărituri”  Și atunci cum expică Romfilatelia această superficialitate?

Cu toate acestea vreau să subliniez, de această dată, grafica deosebită a timbrelor din emisiunea „EUROPA 2017 – CASTELE”, precum și a ștampilei prima zi a emisiunii..Acestea m-au determinat să realizez o carte maximă, sau carton filatelic, las la latitudinea cititorilor să facă incadrarea corespunzatoare. Deși nu se asigură sută la sută concordanta de loc, dat fiind că ștampila este de București și nu de Hunedoara, având in vedere tematica ”Europa” apreciez că stampila se putea aplica în orice localitate din Europa, cu conditia ca ștampila să fie dedicată acestui eveniment. Ștampila acestei emisiuni ilustrează castelul Corvinilor sau Corvinestilor, ceece face să fie atenuată lipsa concordanței de loc.

 

CASTELUL CORVINILOR

Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor sau al Huniazilor,

este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.

Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”.

Castelul Hunedoarei este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă „în picioare”.

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuribastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.

 

Orașele României, Brașov.

Emisiunea filatelică, pusă în circulație la 17 februarie 2016, face parte din ciclul Orașele României și este dedicată orașului Brașov.

Brașovul este atestat documentar în anul 1234 în Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. În a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ și eclesiastic al Țării Bârsei (Corona, Kronstadt, Brasso), „oras liber regal”, unul dintre centrele economice și culturale ale Transilvaniei.
În secolul al XIV-lea, burgul era concentrat în jurul pieței principale și al bisericii parohiale, Biserica Sfânta Maria, cunoscută ca Biserica Neagră, reconstruită începând cu anul 1383. Încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea în Cetate erau conturate două artere principale: Strada Mănăstirii și Strada Porții. În evul mediu, zona locuită din Cetate se oprea la limita formată de Ulițta Călugarițelor (astazi Michael Weiss), orașul extinzându-se spre 1600, până la limita zidurilor dinspre actualul Hotel

Cele patru timbre ale emisiunii reproduc monumente reprezentative ale orașului, cunoscute pentru importanța istorică și arhitecturală pe care o au în identitatea orașului.Cu ajutorul domnului Andrei Potcoavă, am realixat patru illustrate maxime.Cărțile poștale Allex Collection. Stampila de zi aplicată la O.P. Brașov 1, la data de 15.11.2016.

 

 

Casa Sfatului din Brașov

CASA SFATULUI

Este un important monument de arhitectură din municipiul Brașov, a fost inițial doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn.În 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții Breslei Blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului. Totuși, din cauza invaziei turcești din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat.

Clădirea s-a transformat în primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.

Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:

  • 5 iulie1608 – un trăznet lovește turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decât după ce s-a turnat în foc vinoțet și lapte;
  • 17 iunie1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului; turnul avea să se prăbușească în proporție de două treimi;
  • 24 iulie1682 – o furtună puternică lovește din nou „turnul trompetiștilor” (numit așa pentru că un trompetist anunța trecerea fiecărei ore);
  • 21 aprilie1689 – marele incendiu (provocat de forțele habsburgice care asediau orașul) distruge o mare parte din clădire. După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, a fost adăugată stema Brașovului.[1]

Administrația orașului se mută din această clădire în anul 1876, într-o clădire nouă

Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 19091910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din 1950 clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.

 

 

 

Biserica Neagră

BISERICA NEAGRA

Biserica Neagră de astăzi se înalţă pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea. Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit.

Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcţie a bisericii, oraşul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificaţiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporţii în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălţimea intenţionată. 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcţie a bisericii, în 1499 se menţionează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas şi clopote în 1514. 

Parohia braşoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit şi astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porţii sudice.La jumătatea secolului al XVI-lea, reforma bisericească a pătruns în Transilvania şi s-a răspândit în mare parte datorită umanistului şi pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiaşi mişcări s-au îndepărtat şi altarele secundare.
De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.
Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica parohială, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare.

 

 

 

Poarta Ecaterina

POARTA ECATERINA

Poarta Ecaterina (sau Poarta Ecaterinei) este unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate obiective turistice ale Braşovului. A fost numită, de-a lungul timpului, Porta Superior, Porta Corpus Christi şi Porta Sanctae Katharinae, fiind, secole întregi, singura care permitea accesul şcheienilor în Braşov, prin zidurile vestice ale cetăţii. Clădirea pătrată, cu patru turnuleţe a fost construită la mijlocul laturii dintre Bastionul Ţesătorilor şi cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porţi distruse în inundaţia din 1526.

Poarta Ecaterina a suferit numeroase stricăciuni în urma cutremurelor şi incendiilor din 1689, 1738 şi 1759 şi a fost dărâmată, cu excepţia turnului, cu un an înaintea finalizării Porţii Scheiului din 1827. Restaurarea ei la aspectual actual s-a realizat între anii 1971-1973 şi apoi în 2006.

 

 

 

 

Prima școală românească 

PRIMA SCOALA ROMANEASCASe află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului (secolul al XV-lea). Primele cursuri în limba română au avut loc aici în 1583.

Cine venea la școală, aducea o găleată de grâu, un car cu lemne și 4 florini (n.r. – o avere la acea vreme, pentru că erau bani suficienţi pentru a cumpăra 3, 4 boi), și studia gramatici, învățătură bizantină, pilde din biblie, dar și filozofia secolului al XVI-lea.Nu lipseau nici învăţăturile filosofice, astfel că acela care venea la Prima Şcoală Românească învăţa citate din Aristotel, Democrit și alți filosofi celebri.Elevii de atunci învățau cum se fac actele oficiale în cancelarii şi aveau un manual cu legile comerciale, dar și unul de macrobiotică.

Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric În prezent edificiul adăpostește „Muzeul Prima Școală Românească

Muzeul include: Sala de clasă Anton Pann, Tiparnița diaconului Coresi, Sala Cartea – factor de unitate națională, Cartea și cărturarii brașoveni, Liceul Andrei Șaguna.
Sunt expuse colecții de carte veche: tipărituri coresiene, manuscrise (românești, grecești și slavone); istorie: cataloage din secolul al VIII-lea ale Bisericii „Sf. Nicolae”, documente originale ale domnitorului Constantin Brâncoveanu, hrisoave domnești (80 documente); arta medievală și bisericească; tipăriturile veacului al XVIII-lea: „Biblia de la București”, „Îndreptarea Legii – Târgoviște”, „Cazania lui Varlaam”, „Evanghelia de la Govora”, „Mineiele de la Râmnic” etc.
Reorganizat în 1964 în cladirea celei mai vechi școli românești, pe baza colecțiilor adunate începand din anul 1933, complexul muzeal mai cuprinde Muzeul Ex Libris (câteva sute de piese unicat Ex Libris datând din secolele XV – XIX, donate de dr. Emil Bologa), Muzeul Junilor Brașoveni (obiecte de etnografie, costume, tablouri, icoane), Muzeul de muzica Tudor Ciortea (clavir, gramofon, manuscrise muzicale, tablouri, cărți donate de compozitor) si Muzeul Stefan Mironescu (imagini ale Scheiului în acuarelă și ulei donate de pictor), Arhiva și biblioteca (cărti vechi, protocoale-catastife, cărți din fondul documentar, documente de patrimoniu).