RSS Feed

Tag Archives: turism

Iaşi, oraş al Marii Uniri

Posted on

La sfârșitul anului 1916, Iașul a devenit, pentru o perioadă de doi ani, capitala Regatului României. Consiliul de Miniștri și Parlamentul de la acea vreme au adoptat aici decizii importante prin care s-au pus bazele consolidării statului național unitar român și au fost votate legi reformatoare pentru dezvoltarea țării noastre, precum legea electorală care a introdus votul universal și legea agrară. (fragment din comunicatul Romfilatelia)

Pentru a marca acest eveniment,  miercuri, 26 aprilie 2017, a fost pusă în circulație o emisiune filatelică aniversară denumită  ”Iaşi, oraş al Marii Uniri”, compusă 4 timbre şi o coliţă dantelată, pe care sunt reproduse imagini ale unor monumente simbol ale oraşului, martore la guvernarea ţării din perioada 1916 – 1918 şi în pregătirea Marii Uniri din 1918.

Cu aceste timbre, am realizat ilustrate maxime, folosind cărți poștale Allex Collection, și ștampila prima zi a emisiunii.

 

 

 Teatrul Național „Vasile Alecsandri” 

1

Este cel mai vechi Teatru Național din România. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării între anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă.

Între anii 1916-1918 clădirea a asigurat spațiul de desfășurare a lucrărilor Adunării Deputaților.

Clădirea Teatrului Național din Iași este înscrisă în Lista monumentelor istorice.

 

 

 

 

Muzeul Unirii .

2Clădirea este monument istoric și de arhitectură, construită între 1800 – 1806, în stil neoclasicCasa Catargiu, azi adăpostind Muzeul Unirii.

Între 1859-1862 a fost reședința domnească a primului domnitor al Principatelor Unite – Alexandru Ioan Cuza, iar între anii 1916-1919, devine reședință a regelui Ferdinand I. Astăzi muzeul expune piese de istorie evocând Revoluția de la 1848 și Unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859. Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1959, cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor Române din 1859. Clădirea, a fost declarată monument istoric și de arhitectură.

 

 

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

3Este o universitate de stat din Iași și una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România. Fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, Universitatea din Iași, așa cum s-a numit la început, este prima universitate modernă a României.

Palatul Universității, a fost construit între anii 1893 și 1897 (și extins in perioada interbelică) după planurile arhitectului Louis Blanc și inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa „Sală a Pașilor Pierduți”, decorată cu picturi realizate de către Sabin Bălașa.

1916-1918 – Aici s-au desfășurat  şedinţele Senatului.

 

 

 

Palatul Rosetti-Roznovanu,

4Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași. Impresionantă prin somptuozitate și prin fastul interioarelor, a fost inaugurată  cu mare fast, la 23 aprilie 1832.

Între anii 1892 – 1892, Palatul Roznovanu a fost folosit ca reședință temporară a familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria), o parte din spațiu fiind alocată autorităților locale. 

In timpul Primului Razboi Mondial, intre 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor si al conducerii politice, refugiate de la Bucuresti. In 1918, in actuala sală de sedinte a Consiliului Local, s-a intrunit Consiliul de Razboi al României.

 

 

 Stema municipiului Iași

5Stema înfățișează un scut antic, pe câmp roșu, o cetate crenelată de argint, având pe flancuri două turnulețe, timbrate de câte o cruce cu brațe egale, iar în centru un turn pătrat, mai înalt, cu poarta și ferestrele închise. Peste tot, în ecuson roșu, un cal în galop, spre dreapta heraldică, având deasupra o coroană deschisă, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu șapte turnuri, din care iese capul de bour, al cărui gât este terminat in formă de lambrechini. Stema valorifică cele doua tradiții heraldice ale orașului Iași, într-o reușită sinteză grafică.

Simfonia Lalelelor, ediția a 40-a, Pitești 21-23 aprilie 2017(II)

Continuarea articolului precedent. Timbrele emisiunii de mărci poștale prezintă, pe lângă lalele și cele mai importante clădiri din Pitești. De această dată, vă prezint ilustratele maxime realizate cu aceste clădiri, cu stampila prima zi a emisiunii și cărțile poștale Allex Collection. Vreau să subliniez că cel care a aplicat ștampilele, cu neasemuită măiestrie, este domnul EMIL STANCIU, cel mai mare specialist în acest domeniu.

 

Primăria Pitești

PRIMARIAClădirea Primăriei Pitești a fost construită în 1933, Destinația Inițială a  fost ca sediu al Administrației Financiare.  Din anul 1968, a devenit sediul Primăriei. Arhitectul State Cintan a îmbinat arheologia și etnografia în lucrările sale, fiind foarte sensibil la tradițiile arhitecturii locale. Astfel, holul central a fost gândit ca o curte interioară acoperită de un luminator spectaculos.

.

 

Muzeul Județean

MUZEUL JUDETEAN Muzeul este găzduit în clădirea fostei prefecturi a județului, edificiu neoclasic impozant, datând din 1898 – 1899. Din 1998 s-au adăugat, lângă clădirea principală, două noi și moderne construcții, care completează spațiul muzeal. Expozițiile de bază: artă plastică românească (picturi din secolele XIX – XX și grafică locală), istorie, arheologie (tezaure din epoca romană descoperite la Rociu și Bălănești), și Muzeul „Linia de fortificații de pe granița de est a Imperiului roman”.Muzeul  prezintă mărturii însemnate ale istoriei orașului și ale Țării Românești. Biblioteca muzeului deține peste 18.000 de volume

 

 

Galeria de Artă ”Rudolf Schweitzer — Cumpăna”

GALERIILE DE ARTAConstruită în anul 1866, la îndemnul și cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu, clădirea Galeriei de Artă a funcționat ca sediu al Primăriei Pitești până în anul 1970. Galeria de Artă din Pitești a fost deschisă in anul 1971 și are ca bază de pornire donația Schweitzer-Cumpăna (38 de tablouri și desene), fond care a fost completat cu achiziții și, în final, cu donația Iliescu-Călinești, aceasta ca și Schweitzer-Cumpăna, fiind legat prin naștere de Argeș.

Galeria adăpostește lucrările unor pictori și sculptori de renume: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, N. Dărăscu, V. Popescu, G. D. Mirea, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Gheorghe Iliescu-Călinesti s.a.

 

 

 

 

 

Curtea de Apel

CURTEA DE APELArhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina au proiectat o construcție monumentală, în stil neoclasic,finalizată în anul 1914, în care lumina se transformă într-un veritabil element al creației și care animă spațiul prin luminatorul holului central.

Clădirea a funcţionat ca tribunal până în 1946.

În anul 1993 cladirea a fost destinată ca sediu al Curţii de Apel Piteşti ,în urma retrocedării acestei clădiri către Ministerul Justiţiei, sediul în care funcţionează şi în prezent.

 

 

EUROPA 2017 – CASTELE

 

Miercuri, 12 aprilie 2017, a fost pusă în circulație emisiunea filatelică intitulată ”Europa 2017- Castele”  formată din două marci poștale, unul cu valoarea nominală de 4,50 lei, care prezinta Castelul Corvinilor (Huniazilor) din Hunedoara, iar al doilea cu valoarea de 15,00 lei, care ilustrează Castelul Karolyi din Carei.

Eu știam că denumirea Castelului de la Hunedoara este de ”Castelul Corvinilor”sau al ”Huniazilor”. De ce pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei cât și  in comunicatul Romfilatelia  castelul este denumit ca fiind al” Huniazilor”  fiind exlcusă denumirea de Castelul Corvinilor ori Corvinestilor ? Să fie cu intenție sau o insuficientă documentare, ca să nu spun superficialitate ?

In textul din comunicat se spune : ”Construcție impunătoare cu turnuri și bastioane, castelul a fost construit de Iancu de Hunedoara în secolul al XV-lea, pe locul unei vechi întărituri”  Și atunci cum expică Romfilatelia această superficialitate?

Cu toate acestea vreau să subliniez, de această dată, grafica deosebită a timbrelor din emisiunea „EUROPA 2017 – CASTELE”, precum și a ștampilei prima zi a emisiunii..Acestea m-au determinat să realizez o carte maximă, sau carton filatelic, las la latitudinea cititorilor să facă incadrarea corespunzatoare. Deși nu se asigură sută la sută concordanta de loc, dat fiind că ștampila este de București și nu de Hunedoara, având in vedere tematica ”Europa” apreciez că stampila se putea aplica în orice localitate din Europa, cu conditia ca ștampila să fie dedicată acestui eveniment. Ștampila acestei emisiuni ilustrează castelul Corvinilor sau Corvinestilor, ceece face să fie atenuată lipsa concordanței de loc.

 

CASTELUL CORVINILOR

Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor sau al Huniazilor,

este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.

Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”.

Castelul Hunedoarei este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă „în picioare”.

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuribastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.

 

Orașele României, Brașov.

Emisiunea filatelică, pusă în circulație la 17 februarie 2016, face parte din ciclul Orașele României și este dedicată orașului Brașov.

Brașovul este atestat documentar în anul 1234 în Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. În a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ și eclesiastic al Țării Bârsei (Corona, Kronstadt, Brasso), „oras liber regal”, unul dintre centrele economice și culturale ale Transilvaniei.
În secolul al XIV-lea, burgul era concentrat în jurul pieței principale și al bisericii parohiale, Biserica Sfânta Maria, cunoscută ca Biserica Neagră, reconstruită începând cu anul 1383. Încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea în Cetate erau conturate două artere principale: Strada Mănăstirii și Strada Porții. În evul mediu, zona locuită din Cetate se oprea la limita formată de Ulițta Călugarițelor (astazi Michael Weiss), orașul extinzându-se spre 1600, până la limita zidurilor dinspre actualul Hotel

Cele patru timbre ale emisiunii reproduc monumente reprezentative ale orașului, cunoscute pentru importanța istorică și arhitecturală pe care o au în identitatea orașului.Cu ajutorul domnului Andrei Potcoavă, am realixat patru illustrate maxime.Cărțile poștale Allex Collection. Stampila de zi aplicată la O.P. Brașov 1, la data de 15.11.2016.

 

 

Casa Sfatului din Brașov

CASA SFATULUI

Este un important monument de arhitectură din municipiul Brașov, a fost inițial doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn.În 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții Breslei Blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului. Totuși, din cauza invaziei turcești din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat.

Clădirea s-a transformat în primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.

Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:

  • 5 iulie1608 – un trăznet lovește turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decât după ce s-a turnat în foc vinoțet și lapte;
  • 17 iunie1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului; turnul avea să se prăbușească în proporție de două treimi;
  • 24 iulie1682 – o furtună puternică lovește din nou „turnul trompetiștilor” (numit așa pentru că un trompetist anunța trecerea fiecărei ore);
  • 21 aprilie1689 – marele incendiu (provocat de forțele habsburgice care asediau orașul) distruge o mare parte din clădire. După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, a fost adăugată stema Brașovului.[1]

Administrația orașului se mută din această clădire în anul 1876, într-o clădire nouă

Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 19091910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din 1950 clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.

 

 

 

Biserica Neagră

BISERICA NEAGRA

Biserica Neagră de astăzi se înalţă pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea. Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit.

Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcţie a bisericii, oraşul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificaţiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporţii în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălţimea intenţionată. 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcţie a bisericii, în 1499 se menţionează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas şi clopote în 1514. 

Parohia braşoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit şi astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porţii sudice.La jumătatea secolului al XVI-lea, reforma bisericească a pătruns în Transilvania şi s-a răspândit în mare parte datorită umanistului şi pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiaşi mişcări s-au îndepărtat şi altarele secundare.
De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.
Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica parohială, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare.

 

 

 

Poarta Ecaterina

POARTA ECATERINA

Poarta Ecaterina (sau Poarta Ecaterinei) este unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate obiective turistice ale Braşovului. A fost numită, de-a lungul timpului, Porta Superior, Porta Corpus Christi şi Porta Sanctae Katharinae, fiind, secole întregi, singura care permitea accesul şcheienilor în Braşov, prin zidurile vestice ale cetăţii. Clădirea pătrată, cu patru turnuleţe a fost construită la mijlocul laturii dintre Bastionul Ţesătorilor şi cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porţi distruse în inundaţia din 1526.

Poarta Ecaterina a suferit numeroase stricăciuni în urma cutremurelor şi incendiilor din 1689, 1738 şi 1759 şi a fost dărâmată, cu excepţia turnului, cu un an înaintea finalizării Porţii Scheiului din 1827. Restaurarea ei la aspectual actual s-a realizat între anii 1971-1973 şi apoi în 2006.

 

 

 

 

Prima școală românească 

PRIMA SCOALA ROMANEASCASe află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului (secolul al XV-lea). Primele cursuri în limba română au avut loc aici în 1583.

Cine venea la școală, aducea o găleată de grâu, un car cu lemne și 4 florini (n.r. – o avere la acea vreme, pentru că erau bani suficienţi pentru a cumpăra 3, 4 boi), și studia gramatici, învățătură bizantină, pilde din biblie, dar și filozofia secolului al XVI-lea.Nu lipseau nici învăţăturile filosofice, astfel că acela care venea la Prima Şcoală Românească învăţa citate din Aristotel, Democrit și alți filosofi celebri.Elevii de atunci învățau cum se fac actele oficiale în cancelarii şi aveau un manual cu legile comerciale, dar și unul de macrobiotică.

Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric În prezent edificiul adăpostește „Muzeul Prima Școală Românească

Muzeul include: Sala de clasă Anton Pann, Tiparnița diaconului Coresi, Sala Cartea – factor de unitate națională, Cartea și cărturarii brașoveni, Liceul Andrei Șaguna.
Sunt expuse colecții de carte veche: tipărituri coresiene, manuscrise (românești, grecești și slavone); istorie: cataloage din secolul al VIII-lea ale Bisericii „Sf. Nicolae”, documente originale ale domnitorului Constantin Brâncoveanu, hrisoave domnești (80 documente); arta medievală și bisericească; tipăriturile veacului al XVIII-lea: „Biblia de la București”, „Îndreptarea Legii – Târgoviște”, „Cazania lui Varlaam”, „Evanghelia de la Govora”, „Mineiele de la Râmnic” etc.
Reorganizat în 1964 în cladirea celei mai vechi școli românești, pe baza colecțiilor adunate începand din anul 1933, complexul muzeal mai cuprinde Muzeul Ex Libris (câteva sute de piese unicat Ex Libris datând din secolele XV – XIX, donate de dr. Emil Bologa), Muzeul Junilor Brașoveni (obiecte de etnografie, costume, tablouri, icoane), Muzeul de muzica Tudor Ciortea (clavir, gramofon, manuscrise muzicale, tablouri, cărți donate de compozitor) si Muzeul Stefan Mironescu (imagini ale Scheiului în acuarelă și ulei donate de pictor), Arhiva și biblioteca (cărti vechi, protocoale-catastife, cărți din fondul documentar, documente de patrimoniu).

Expoziția națională de filatelie cu participare internațională „SIBIU 825”

Asociația Filateliștilor din Sibiu a organizat Expoziția națională de filatelie cu participare internațională „SIBIU 825” cu prilejul aniversării a 825 de ani de la prima atestare documentară a orașului,  în perioada 20-23 decembrie 2016.

Datorită faptului că la expoziție s-au înscris un număr record de exponate: 59 la clasa maturi, 16 la clasa tineret cu un total de 275 de fețe de panou și 24 la clasa literatură de specialitate, expoziția a fost organizată la Palatul Brukenthal, la Centrul de Informare Turistică din cadrul Primăriei municipiului Sibiu precum și în corpul B al Bibliotecii ASTRA. În afară de expozanții din România, au participat și expozanți din Germania, Polonia, Republica Moldova, Spania și Ucraina. La această expoziție am participat și eu cu un exponat de maximafilie,  obținând medalia de argint.

Cu cele două timbre ale emisiunii  ”Ziua Mărcii Poștale Românești – Sibiul pe timbre, la 825 de ani de atestare documentară, folosind ștampila expoziției și cărțile poștale editate de AF Sibiu, am realizat două ilustrate maxime.

1

Vedere generală a orașului Sibiu la 1808

Este una dintre cele mai impozante şi reprezentative lucrări ale pictorului Franz Neuhauser cel Tânăr, aflat în patrimoniul Muzeului Național Brukenthal. Tabloul a fost comandat de primarul orasului la inceputul secolului al XIX-lea pictorului Franz Neuhauser 5cel Tânăr, cu scopul de a fi expus în Primaria orașului, care a funcționat vreme de patru secole în Casa Altemberger, actualul sediu al Muzeului de Istorie din cadrul Muzeului Națtional Brukenthal. În anul 1952, tabloul a fost preluat de la Sfatul Popular al Orașului de catre muzeu.

De asemenea, cu cele două mărci postale din emisiunea Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu apărută la 10 iunie  2016, si cărțile poștale realizate de Foto 25 Design si Allex Collection, am mai făcut două ilustrate maxime, tot cu ștampila expoziției.

 

 

3

Turnul Sfatului

Este unul dintre cele mai cunoscute monumente din Sibiu.
Are acest nume deoarece apăra poarta de intrare în cea de a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată în documente la 1324 (Piaţa Mică nr. 31, azi refăcută).
Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de construcţii, fiind supraînălţat şi chiar înglobat unui grup de clădiri. Din construcţia iniţială s-a păstrat doar nucleul ridicat până la primele doua etaje. Datarea probabilă a turnului corespunde edificării celei de a II-a incinte fortificate, adică perioadei cuprinse între 1224 şi 1241. În forma iniţială nu depășea  mai mult de patru niveluri.

4

 

Turnul Olarilor

Este un turn construit în secolul al XV-lea de breasla săsească a olarilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului.. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății și este situat între Turnul Archebizierilor și Turnul Dulgherilor.

Iubește natura! Parcul Național Ceahlău (II)

 

Continuarea postării annterioare.

 

A1

 

Pescărușul (pescărelul) albastru (Alcedo atthis)

Este o pasăre care face parte din familia Alcedinidae reprezentată printr-o singură specie în Europa Centrală. Arealul lui de răspândire este EuropaAsia și Africa de Nord. Pasărea trăiește pe malul apelor curgătoare repezi sau a celor stătătoare cu apa clară unde trăiesc pești. Hrana principală sunt peștii mici, insectele acvatice, larvele acestora dar și crustaceii mici și mormolocii. În ultimul timp, efectivul de păsări s-a refăcut după o perioadă în care această pasăre era o specie periclitată.

Detalii : https://ro.wikipedia.org/wiki/Pesc%C4%83ru%C8%99_albastru

 

 

A2

 

Măcăleandru (Erithacus rubecula)

Pasăre insectivoră din familia Muscicapidae. Este întâlnită în România tot timpul anului. Vara trăiește în pădurile de munte, iar iarna coboară în regiunile de câmpie, în parcuri și grădini.  Este o pasărică de doar 12-14 cm şi 10-20 g, în general, sedentară, având ca habitat pădurile (înfrunzite şi umede, cu deosebire, de conifere), tufişurile dese de la marginea lor, dar şi grădinile, livezile şi parcurile care presupun şi apropierea apei, de la şes până la munte. În ţările Europei Centrale şi de Vest este un locuitor permanent, în timp ce în nordul Europei vine doar vara. La noi rămâne în iernile blânde, altfel, călătoreşte spre nordul Africii.

 

Alte informații :

https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83c%C4%83leandru

http://www.muntesiflori.ro/macaleandrul/

 

A3

 

Fâsa de munte (Anthus spinoletta)

Face parte din  oerdunul  Passeriformes, familia Motaciliidae.Cuibăreşte exclusiv pe înălţimile fără păduri, ale Carpaţilor, instalîndu-şi cuibul pe sol, lângă bolovanii înierbaţi. Ouăle, în număr de 4—5, au colorit cenuşiu-spălăcit, cu puncte şi virgule întunecate. Femela asigură incubaţia de 14—16 zile, care începe prin luna mai. Pe vară, creşte două generaţii de pui. Coloritul corpului este cenuşiu cu pete mai întunecate pe partea superioară. Iarna, majoritatea păsărilor migrează spre ţinuturile sudice, în special spre nord-estul Africii, sud-estul Asiei şi în Grecia. Adesea unele exemplare rămase se întâlnesc iarna, mai ales în sudul ţării.

Sursa :

http://www.chettusia.com/ro/birds/fasa-de-munte-anthus-spinoletta

 

 

A4

 

Forfecuța (Loxia curvirostra)

Face parte din ordinul Passeriformes, familia Fringillidae. Este o pasăre sedentară care populează regiunile împădurite din Europa, centrul și nordul Asiei, ajungând și în nordul Africii. La noi în țară apare în pădurile de conifere din Munții Carpați. Deseori migrează de la nord în cârduri mari spre colinele de la șes, făcând popasuri scurte în grădini și parcuri cu diferiți arbori, dar mai ales în care apar foarte multe conifere. Pasarea are lungimea corpului de 15-17 cm, deschiderea aripilor de 28 cm si greutatea de aproximativ 40 g.

Detalii :

http://www.ecoazimut.ro/index.php/component/content/article/59-lexicon/f7/490-forfecuta-loxia-curvirostra

 

 

 

A5

 

Capra neagră (Rupicapra rupicapra)

Este un animal care face parte din familia Bovidae, subfamilia Caprinae. Ea este răspândită în regiunile muntoase din Europa și Asia Mică.

Capra neagră  cântărește intre 25 si 50 kilograme, înalțimea până la umeri este de 70-80 centimetri și lungimea corpului este de 110-135 centimetri. Culoarea blănii este crem, iar pe timpul primaverii și verii se deschide la culoare. Pe timpul iernii, caprei negre ii crește un al doilea strat de blană sub cel principal. Copitele sale sunt excelent adaptate stâncilor alunecoase.

Capra neagră ajunge în cele mai inaccesibile locuri atunci când se simte amenințată. Poate sări 2 metri în înălțime și 6 metri în lungime, putând alerga cu până la 50 kilometri / oră.

Capra neagră este un animal diurn și se împerechează începand cu luna octombrie până în decembrie.

Detalii :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Capr%C4%83-neagr%C4%83

http://www.zoo.ro/capra-neagra

 

 

 

A6

 

 

 

Ursul brun (Ursus arctos)

Face parte din familia Urside si este un mamifer omnivor. Cei multi ursi bruni se găsesc în Rusia (120.000), dar se mai întalnesc și în America de Nord sau Europa (Franța, Slovacia, Cehia, Spania, România). In România, în Munții Carpați, se gasește cel mai mare numar de ursi bruni din Europa (in prezent aprox. 6000 de exemplare). Sunt animale longevive, trăind până la 30 de ani în sălbăticie si chiar cu 20 de ani mai mult în captivitate.

Corpul unui urs brun (Ursus arctos arctos) este masiv și atinge aproximativ 2,5 m în lungime și cântărește până la 600 kg. Picioarele sale sunt lungi și puternice. Ursul brun se sprijină pe toată talpa (plantigrad) și are unghiile neretractabile și lungi.

Spatele său este bombat și ușor inclinat către umeri. Gâtul este scurt și gros, botul alungit și conic, iar ochii mici, oblici și cu pupila rotundă. Ursul brun are o blană deasă, mult apreciată, cu două rânduri de peri, spicul și puful. Culoarea de bază este cea brun-cafenie.

Surse :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Urs_brun

http://www.animalutze.com/categorii/ursul-brun.php

http://www.cultura-generala.com/ursul-brun.html

 

Transalpina, cu adevărat un drum printre nori (05.08.2016)

Un drum cu adevărat spectaculos. Acum câteva zile, Romfilatelia a lansat o serie de timbre intitulată ”Transalpina, călatoire(drum) printre nori”. Machetarea timbrelor este deplorabilă, niste desene la nivelul claselor primare, care nu asigură ceeace sugerează tiltlul ”drum printre nori”  Oare nu puteau să reproducă niste fotografii realizate de nu fotograf trimis special pentru asta? Costa prea mult?

Întâmplător am călătorit pe Transalpina, cu câteva zile înainte de apariția emisiunii și am făcut câteva poze, fără să știu ce imagini vor fi pe timbre. De văzut diferența.