Emisiunea comună de mărci poștale România – Estonia, având ca temă Aurul pădurilor, specii forestiere, a fost pusă în circulație vineri, 24 noiembrie 2017.
Cu aceste timbre și cărtile poștale Allex Collection, am realizat patru ilustrate maxime, aplicând ștampila prima zi a emisiunii, București 24.11.2017 la O.P. 37. Mentionez ca am beneficiat de spijinul deosebit al domnului Emil Stanciu în aplicarea acestor ștampile.
Molidul (Picea abies)
Este o specie de arbori coniferi care face parte din familia Pinaceae, și subfamilia Abietoideae.
Frunzele, acele de molid sunt persistente, în general în 4 muchii. Solzii subțiri ai conurilor nu cad niciodată. Acele de molid sunt așezate spiralat, de jur împrejurul lujerului. Tampoanele de frunze rămase după căderea acelor fac ramura molidului aspră la atingere (ramurile altor specii sunt de obicei netede).
Conurile care atârnă, cad, de regulă, după 2 ani. Molidul se recunoaște după forma conic-piramidală a coroanei sale. Are o înrădăcinare superficială, iar scoarța sa subțire este acoperită de solzi.
Speciile de conifere veșnic verzi sunt utilizate de mii de ani. Frunzele veșnic verzi ale acestora simbolizează permanența, vitalitatea, energia inepuizabilă. Vechii greci, romanii, popoarele medievale cunoșteau și foloseau mugurii, conurile, semințele, rășina și uleiurile esențiale ale diferitelor conifere.
Majoritatea componentelor uleiului volatil de molid fac parte din categoria hidrocarburilor monoterpenice și esteri ai acizilor carbonici ai acestora. Rășina de molid este alcătuită din lignani și alte substanțe cu efect puternic antioxidant.
Din mugurii proaspeți de primăvară se prepară siropul întăritor al sistemului imunitar și contra tusei.
În ţara noastră, molidul este considerat specie de bază, ocupând peste 24 % (1.407.000 ha) din suprafaţa pădurilor şi peste 35 % din volumul pe picior. În ultimul secol, interesul pentru cultura molidului a sporit considerabil, concomitent cu creşterea consumului de lemn în general şi a consumului de lemn de celuloză în special.
Sursa: http://www.naturalherbs.ro/herbs/ro/gyogynovenyek/molidul/
Scoruşul de munte (Sorbus aucuparia)
Este un arbore indigen întâlnit în regiunea de deal şi de munte din întreg lanţul carpatic. Creşte în special la liziere de pădure și sporadic la câmpie, prin luminișuri și liziere de păduri. Se mai numeşte lemn câinesc, pomul ursului, scoruş, merişor.
Este foarte rezistent la ger, preferă versanţii însoriţi cu mult humus. Tulpina poate ajunge până la 20 m. Scoarţa este netedă, lucioasă, cu lemn rezistent.
Frunzele, toamna târziu, înainte de cădere, se colorează vişiniu. Înfloreşte alb în perioada mai-iulie.
Fructul este o drupă globulară roşie, care rămâne mult timp pe arbore.
Fructele conţin tanin, zaharuri, acizi organici, carotenoizi, ulei eteric, dextroze, vit. C, săruri minerale. Longevitate 100 de ani, fructifică la 10-12 ani.
Fructele sunt folosite la fabricarea băuturilor alcoolice, marmeladei, compotului, siropului, sucurilo rnaturale,etc.
Sucul obţinut din fructe este folosit la acidularea laptelui pentru sugari. Stimulează imunitatea şi creşterea. Fructele au acţiune antireumatică, diuretică, antitusivă, hemostatică, antiscorbutică. Este adjuvant în tratamentele tuberculozei. În farmacie se găseşte sub numele de „Fructus sorbi”.
Sursa: http://www.tribuna.ro/stiri/timp-liber/scorusul-de-munte-sorbus-aucuparia-109383.html