Flux RSS

Tag Archives: pasari

LEBEDE

Lebedele sunt un gen de păsări acvatice mari, aparținând familiei Anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) și după penajul alb (sau negru pentru unele specii). În România sunt întâlnite 4 specii: lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), lebăda de vară (Cygnus olor) și lebăda mică  (Cygnus columbianus); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită lebăda neagră (Cygnus atratus).

Emisiunea de mărci poștale Delta Dunării. Lebede, care a fost pusă în  circulație marți, 1 septembrie 2020, conține patru timbre cu lebada de vară. Dintre acestea am folosit doar primele doua valori de 3,30 și 5,00 lei, pentru a face illustrate maxime. Am folosit cărți poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii.

Lebăda de vară (Cygnus olor )

Lebăda de vară sau lebăda cucuiată (Cygnus olor) este o pasăre migratoare sau sedentară din ordinul anzeriformelor (Anseriformes), familia anatidelor (Anatidae) cu o talie foarte mare (lungime 125–160 cm, greutate 6,6–15,0 kg) răspândita în mlaștini, bălți, lacuri cu vegetație bogată (stuf, papură etc.) din nordul și centrul EurasieiTurciaBalcani și din America de Nord. Se recunoaște după culoarea albă, gâtul unduit în S când lebăda înoată, ciocul roșu-portocaliu cu un cucui negru pe frunte (la baza ciocului), picioarele negre și obiceiul de a-și arcui aripile deasupra spinării (mai ales masculul). Nu cântă, însă în zbor aripile produc un vâjâit muzical care se aude de departe. Se hrănește cu plante, rădăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște, uneori și pești mici.

Lebăda de vară (Cygnus olor )  În România este prezentă în sezonul cald în Delta Dunăriicomplexul lagunar Razim-Sinoie,  Parcului Natural Văcărești   și unele bălți mari din zonele joase ale Moldovei, Bărăgan și Câmpia de Vest;  iarna migrează spre sudul Mării CaspiceDelta Nilului și estul Mării Negre ori în preajma bălților neînghețate din interiorul României, unde iernează și unele populații nordice. În Republica Moldova cuibărește într-un număr mic în bălțile din sudul republicii și în unele lacuri din zona central

FAZANI

Fazanul este o pasăre care a fost adusă în Romanua de om, deja din timpul romanilor. Este o pasăre poligamă (un cocoș având 5 -6 găini), sedentară, care nu migrează iarna ci numai în căutare de hrană. Femela depune în cuib 8 – 15 ouă verzui sau brune pe care le clocește din aprilie până în iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a menține constant efectivul de păsări există în prezent crescătorii de fazani, puii eclozând în incubatoare.

Emisiunea de mărci poștale „Fazani”, a intrat în circulație vineri, 22 mai 2020 și este formată din patru maărci poștale cu valorile nominale de 1,90, 5,00, 8,50, 12,00 lei.

 Cu aceste mărci poștale, cărțile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a  emisiunii, am realizat cărrți poștale maxime.

Fazanul verde sau fazanul japonez (Phasianus versicolor)

Este originar din Arhipelagul Nipon. Este unul din fazanii cu talia cea mai mică, caracterizat de un penaj foarte frumos colorat și un zbor foarte rapid. Masculul are capul de culoare verde inchis, gâtul verde cu nuanțe albastru-roșcate, spinarea pe partea anterioară este de o culoare verde inchisă și pe cea posterioară cenușiu-albăstruie, iar pieptul este verde cu nuanțe metalic-bronzat. Abdomenul este brun închis, cu laturile cenușii-castanii. Coada este verde, cu cele 18 rectrice barate cu linii transversale subțiri, negre – castanii. Femelele au un penaj de culoare mai inchisa și uniformă pe tot corpul.

Fazanul regal (Syrmaticus reevesii )

Este originar din China și Corea de Nord. Se distinge de toate celelalte subspecii prin talia impunătoare, de aceea este recunoscut ca fiind fazanul cel mai mare și mai lung. Coada sa lungă și de 1,5 metri i-a adus titlul de cel mai lung fazan. Și această subspecie are avantajul de a fi rezistentă și pretabilă pentru creșterea în captivitate. Coloritul pena­jului este foarte variat colorat, dar predominante sunt culorile alb, galben şi negru.

Fazanul diamant (Chrysolophus amherstiae) 

Este o pasăre originară din China de Sud. Și acesta, ca și celelalte subspecii, uimește prin coloritul intens, metalic. Penajul său este o armonie de culori, verde, albastru, roșu, alb și galben. O trăsătură aparte a fazanului diamant este coada mult mai lungă și mai impunătoare decât a celorlalte subspecii.

Fazanul auriu (Chrysolophus pictus )

Specie de păsări care face parte din familia Phasianidae..Desi este cel mai mic fazan, este o specie apreciată pentru penajul masculului, deosebit de colorat.

Țara de origine din care provine specia de fazan auriu este China. Sunt păsări frumoase, cu rol ornamental, dar uneori pot devenii și păsări de curte.

În ciuda domesticirii, locul fazanilor este în natură, și se găsesc liberi în țara lor natală din Asia. Fazanul auriu a fost adus pentru prima dată în Europa la sfârșitul secolului XIX.

PĂSĂRI EXOTICE

Miercuri, 14 august 2019is-a pus în  în circulație emisiunea de mărci poștale Păsări exotic, formată din 6 timbre.

Am realizat ilustrate maxime cu aceste mărci poștale și cărtile poștale Allex Collection tipărite la PIM COPY CENTER – București.. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii, la O.P. 37 București.

Pasărea paradisului carabinier {Ptiloris magnificus}

Flamingul american {Phenicopterus ruber}

Muscarul regal nordic {Onychorhynchus mexicanus}

Pasărea paradisului mare (Paradisaea apoda )

Quetzalul {Pharomachrus mocinno}

Tucanul cu piept roșu (Ramphastos dicolorus)

RECORDURILE PĂSĂRILOR

Vineri, 5 octombrie 2018, a fost lansată emisiunea de mărci poștale  „Recordurile Păsărilor” care ilustrează păsări deţinătoare de recorduri, prezente și în fauna României.

Cu aceste timbre și cărțile poștale Allex Collection, am realizat câteva ilustrate maxime. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii la O.P. 37 București.

 

Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius)

Este larg răspândită în pădurile de foioase, de amestec şi conifere cu arbori ajunşi la maturitate. Este cea mai mare ciocănitoare din Europa având dimensiuni apropiate de cele ale unei ciori. Lungimea corpului este de 40-46 cm şi are o greutate de 250-370 g. Anvergura aripilor este de circa 67-73 cm. Masculul este dificil de deosebit de femelă, deşi are întreg creştetul roşu spre deosebire de femelă care are pata roşie doar în partea din spate a capului. Penajul este negru. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora de sub scoarţa arborilor. Longevitatea cunoscută este de 14 ani.

 

 

Codalbul (Haliaeetus albicilla), sau vulturul cu coada albă,

Este o pasăre de pradă diurnă, caracteristică zonelor deschise din zona coastelor marine şi lacurilor cu apă dulce în apropierea cărora se găsesc arbori bătrâni sau insule stâncoase. Lungimea corpului este de 76-92 cm şi are o greutate de 4100 g pentru mascul şi 5500 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-240 cm. Adulţii au înfăţişare similară, ciocul galben, irisul galben, coada albă şi corpul maroniu. Ajung la penajul caracteristic adultului în 5-6 ani. Coada devine complet albă numai după opt ani. Tinerii au ciocul, irisul, coada şi corpul închise la culoare. Se hrăneşte în special cu peşte, păsări de apă, mamifere mici şi uneori leşuri.

 

 

Buha (Bubo bubo)

Este caracteristică zonelor împădurite în care stâncăriile sunt asociate cu pâlcuri de pădure (în special conifere). Este cea mai mare dintre bufniţe (răpitoare de noapte). Lungimea corpului este de 58-75 cm şi are o greutate de 1750-4500 g pentru femelă şi de 1500-3200 g pentru mascul. Anvergura aripilor este de circa 138-200 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Este o pasăre impresionantă cu aripi largi, moţuri deasupra urechilor, ochi mari, roşii-portocalii. Penajul este galben-maroniu, iar pe gât este vizibilă o pată albă. Se hrăneşte cu mamifere, cu dimensiuni până la cea a unui iepure adult, păsări cu dimensiuni până la cea a stârcilor şi şorecarilor, broaşte, şerpi, peşti şi insecte.

 

 

Pelicanul creţ

Este ruda apropiată a pelicanului  comun. Este doar cu puţin mai mare decât ruda sa şi atinge o greutate de 10000-12000 g. Penajul este alb suriu. În penaj nupțial, pe cap apare un moţ de pene buclate şi moi, care la păsările foarte bătrâne atinge o lungime de 14-16 cm, iar guşa se colorează intens în roşu coral. Se hrăneşte în mod similar cu pelicanul comun. Năpârleşte în iulie-octombrie.

 

 

MAEŞTRII CAMUFLAJULUI

Vineri, 14 septembrie 2018, a fost lansată emisiunea de mărci poştale intitulată Maeştrii camuflajului. Emisiunea este formata din patru timbre.

Am realizat ilustrate maxime cu aceste mărci poștale și cărțile poștale ilustrate Allex Collection. Am obliterat cu ștampila prima zi a emisiunii la O.P. 37 București.

Ciocanitoarea verde sau  Ghionoaia verde (Picus viridis)

Este una dintre cele mai răspândite ciocănitori din Europa Centrală, Africa de Nord-Vest, Asia Mică. Face parte din ordinul Piciformes și familia Picidae. Poate fi întalnită sub denumirea englezească: Green Woodpecker. Este o ciocănitoare comună mai ales în pădurile de foioase din zonele joase și de deal, dar o putem vedea și în pâlcuri izolate de copaci sau în parcurile orașelor. Preferă copacii bătrâni în care își poate sapa scorbura pentru cuib.Ghionoaia verde se hrănește foarte des pe sol, unde caută furnici. Poate consuma până la două mii de furnici pe zi. Prinde diferite insecte, uneori vaneaza si reptile mici.

 

 

Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus),

Pasărea ogorului este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă, păşunilor şi culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi are o greutate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura aripilor este de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de culoarea „ierburilor„ uscate, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur, mai ales când staţionează. Este uşor de recunoscut după dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptaţi la viaţa nocturnă) şi picioarele galbene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme, broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări.

 

Ciocănitoarea de grădină sau ciocănitoarea pestriţă de grădină (Dendrocopos syriacus),

Este caracteristică zonelor deschise cum sunt livezile, parcurile şi grădinile. Este prezentă şi în păduri de foioase şi conifere acolo unde trunchiurile copacilor depăşesc 25 cm în diametru. Lungimea corpului este de 23-25 cm şi are o greutate de 66-79 g. Anvergura aripilor este de circa 34-39 cm. Este uşor de confundat cu ciocănitoarea pestriţă mare, de care se deosebeşte prin absenţa dungii negre de pe laturile gâtului până la ceafă. Penajul celor două sexe este asemănător, fiind o combinaţie de alb, negru şi roşu. La mascul se observă şi o pată roşie în partea din spate a creştetului capului. Se hrăneşte cu insecte, fructe şi seminţe fiind considerată una dintre ciocănitorile omnivore. Dintre toate speciile de ciocănitori se hrăneşte cel mai mult cu fructe şi seminţe. Longevitatea cunoscută este de 10 ani şi nouă luni în sălbăticie. În România este prezentă tot timpul anului şi este răspândită îndeosebi în ţinuturile joase

 

 

Caprimulgul (Caprimulgus-europaeus),

Este caracteristic zonelor deschise, aride reprezentate de rarişti ale pădurilor de conifere sau de amestec şi în păşuni. Lungimea corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 50-100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa 53-61 cm, iar silueta este asemănătoare vânturelului roşu ( Falco tinnunculus ). Adulţii au înfăţişare similară. Penajul gri-maron aminteşte de cel al capîntorsurii ( Jyns torquilla ) şi asigură un camuflaj excelent în timpul zilei, când se odihneşte pe crengile copacilor creând impresia unui ciot sau a unei aşchii mari din scoarţa copacului. Se hrăneşte cu insecte ce zboară la crepuscul sau noaptea, pe care le prinde în zbor. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 11 ani, dar trăieşte în medie patru ani.

CONCURSUL MONDIAL DE MAXIMAFILIE 2016

Posted on

COMUNICAT  VASILE DOROS – Președintele Societății Române de Maximafilie  „Valeriu  Neaga”

  • Vasile DorosTo:Alexandru Antonache,Antoaneta Scarlatescu,Leonard Pascanu,Julieta Pascanu,Semenov Mihai,Chiriches Coriolan,Gabriel Oanca,Potcoava Andrei,Salade Nicolae,Mihai Ceucã,Constantin Ciobanu,Horia Blanaru,Stanciu Aurel,George Gligor,Leon Iancovici,Ionel Muntean,Marius Muntean,Nelu Dejugan,Calu MirceaHide

Apr 28 at 11:04 PM

Stimati colegi

Initial ni s-a comunicat doar primele trei locuri clasate la Concursul Mondial pentru cele mai bune CM editate in lume in 2016.

La interventia reprezentantului Cehiei , s-a comunicat punctajul pentru toate tarile participante.

Dupa cum vedeti situatia se prezinta astfel:

  1. Rusia
  2. Brazilia si Olanda
  3. China
  4. Franta si Spania
  5. ROMANIA…………CM prezentata de domnul Alexandru Antonache.

Este pentru a doua oara cand domnul Alexandru Antonache din Bucuresti

castiga un loc demn de lauda in competitia mondiala.

TOATE FELICITARILE NOASTRE, domnului Antonache.

Un imbold sa ne pregatim bine si pentru Concursul 2017.

Cu stima,
Vasile Doroș

Ilustrata maxima cu care am participat  „Picus viridis” – Ciocănitoarea (ghionoaia) verde

Picus viridis

REZULTAT CONCURS MONDIAL DE MAXIMAFILIE 2016 (2016 BEST MAXIMUM CARD WORLD COMPETITION)

La acest concurs am participat cu ilustrata maximă Ghionoaia verde (Picus viridis)

Picus viridisTITLE: GREEN WOODPECKER (Picus viridis)

This maximum card was created by Alexandru Antonache, member of the Bucharest Association of Philatelists. The stamp, which appeared on 9 February 2016, is part of a series of four stamps under the theme “Woodpeckers”. The stamp presents the Picus viridis (Green woodpecker). The postcard support is created by Allex Collection at Tipografia FullColor. The first day, București cancellation shows the image of a woodpecker, giving the maximum card triple concordance.

Woodpeckers are part of the Picidae family. They can be found all over the world except for Australia, New Zealand, Madagascar and the polar regions. There are approximately 200 species of woodpeckers and they mostly live in the woods, with the exception of a few species which live in hills, mountainous areas or deserts. Most the species are endangered or critically endangered due to changes in their habitat.

Woodpeckers mainly feed on insects and larvae from trees, other arthropods, nuts and fruits. Woodpeckers have a vital ecologic role as they aid in maintaining healthy trees.. They have distinguished themselves by their ability to find larvae inside wood.

Picus viridis (European green woodpecker) is a bird form the Picidae family, has a length of approximately 30 cm, with a green and yellow coat, red crown and gray beak and legs. In Romania it can be found all year round mainly in small woodlands, hills and plains areas.

 

Iată punctajele obținute:

Cards were submitted by 21 countries and 29 countries voted. The full results of the votes for the cards are:

Card country      Votes

Russia                   102

Brasil                       54

Netherlands            54

China                       39

France                     36

Spain                       36

Romania                 30

Greece                    27

Andorra                   21

Malaysia                  21

Slovenia                  21

Czech Republic      15

United Nations       15

Finland                   12

Aland                        9

Mexico                     9

Poland                      9

Italy                           6

Bulgaria                    3

USA                          3

Canada                     0

 

The clear winner was the Russian card with the Cathedral of the Holy Trinity, St Petersburg.

Other cards showed a variety of subjects.

My thanks to Pascal Bandry for organising the 2016 Competition.

Kind regards –

Jenny Banfield

 

Nu știu dacă se votează ca la Eurovision, dar consider ca am obținut un punctaj bun, iar locul 7 este printre cele mai bune obținute de România in ultimii ani.

CIOCĂNITORI

 

Romfilatelia a pus în circulație, marți 9 februarie 2016, emisiunea filatelică intitulată Ciocănitori. Emisiunea are în compunere patru mărci poștale, un plic prima zi a emisiunii (FDC), patru ilustrate maxime și un produs special – albumul filatelic.

Cu timbrele acestei emisiuni și cărțile poștale realizate de Allex Collection, tipărite la Full Color București, am realizat ilustrate maxime, folosind ștampila prima zi a emisiunii.

 

 

 

1

 

1 v

 

 

 

 

Picus viridis (Ghionoaia verde)  este o pasăre din familia picidelor (Picidae), ceva mai mare decât guguștiucul, (are o lungime de aproximativ 30 cm), de culoare verde-gălbui, cu creștetul și ceafa roșii , ciocul și picioarele sur-plumburiu, care se hrănește cu insecte, în special cu furnici, iar în sezonul rece consumă și boabe; este întâlnită în păduri bătrâne și își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită pe promontorii cu păduri de deal și de șes.

Surse : https://ro.wikipedia.org/wiki/Cioc%C4%83nitoarea_verde

http://www.toateanimalele.ro/ghionoaie-verde/

 

 

 

 

2Picoides tridactylus (Ciocănitoarea de munte)  face parte din genul Picoides, familia Picidae. Este o ciocănitoare de mărime medie specifică pădurilor bătrâne de conifere. Poate fi intâlnită in pădurile mixte de conifere cu foioase.. Ciocănitoarea de munte are o populatie de 350.000 – 1.100.000 de perechi. In România populația este estimată la 15.000 – 20.000 de perechi. Populații mai mari ca la noi sunt numai în Rusia. Lungimea corpului este de 21,5 – 24 cm si o greutate de 60 – 85 g. Anvergura aripilor este de circa 32 – 35 cm. Spre deosebire de celelalte specii europene de ciocănitori care au 4 degete, ciocănitoarea de munte are numai 3 degete.

Surse : http://www.toateanimalele.ro/ciocanitoarea-de-munte/

http://www.sor.ro/ro/pasari/Picoides-trydactylus.html

 

 

  

3Dryocopus martius (Ciocănitoarea neagră) face parte din genul Dryocopus, ordinul Piciformes. Ea este cea mai mare specie de ciocănitoare din Europa. Poate fi văzută pe îintreg teritoriul României in pădurile de foioase sau de conifere până în Delta Dunării. Preferă zonele cat mai sălbatice departe de asezările umane cu păduri de brad si fag. Mai poate fi vazută rar în parcurile deschise daca are mediul potrivit pentru cuibărit.Este cea mai mare ciocănitoare din Europa, avand dimensiuni apropiate de cele ale unei ciori. Lungimea corpului este de 40 – 46 cm si o greutate de 250 – 370 g. Anvergura aripilor este de circa 67 -73 cm. Se hrănește cu insecte și larvele acestora de sub scoarța arborilor. Longevitatea cunoscută este de 14 ani.

 

Surse : http://www.toateanimalele.ro/ciocanitoarea-neagra/

http://www.sor.ro/ro/pasari/Dryocopus-martius.html

 

 

4Jynx torquilla, cunoscută și sub numele de Capîntortură, Capîntors, Vârtecap sau Sucitoare face parte din genul Jinx, familia Picidae. Răspândită in toată Europa are o populație de aproape un milion de perechi. In ciuda numărului mare și a ariei de răspândire este foarte putin cunoscută. La noi in țară viețuiește în zonele de pădure cu copaci bătrâni. Este o pasăre cu lungimea corpului de 17cm si greutatea de 30-50 de grame. Anvergura (deschiderea aripilor) este de 25 de cm. Penajul nu este unul comun, acesta este pestriț maroniu. 

 

Surse : http://www.toateanimalele.ro/cap-intors/

http://www.toateanimalele.ro/cap-intors/

 

 

 

PĂSĂRI DE BALTĂ

PĂSĂRI DE BALTĂ

În ziua de vineri, 21 august 2015, a fost lansată emisiunea filatelică ”Păsări de baltă”, formată din patru timbre si o colita dantelată. Cu aceste marci poștale și cartile poștale editate de Allex Collection, tipărite la Lucky Superstar, folosind stampila prima zi a emisiunii, București 21.08.2015, am realizat câteva ilustrate maxime. Sper să fie apreciate.

CHIRAChira de balta (Sterna hirundo)

Este caracteristică zonelor umede costiere, dar și lacurilor interioare cu apă dulce. Lungimea corpului este de 31 – 37 cm și o greutate de 110 – 145 g. Anvergura aripilor este de circa 75 – 80 cm. Adulții au infățișare similară. Penajul este gri, iar ciocul roșu aprins cu vârful negru și picioarele roșii. Partea superioară a capului este neagră. Se hrănește cu pește (5 – 15 cm lungime), insecte, și melci.

PESCARUS

Pescaruș cu picioare galbene  (Larus michahellis )
Specie clocitoare colonială pe coastele mediteraneene si atlantice, local si in interiorul continentului; la noi, cuibarește in interiorul localităților, probabil, fiind in expansiune. După perioada de cuibărit și iarnă, execută deplăsari ample, ajungând pe coastele britanice si cele sudice ale M. Baltice. Foarte asemănător cu pescărușul argintiu, cu diferențe mici ale dimensiunilor. Pe sol, vârfurile aripilor depășesc mai mult linia cozii, picioarele sunt mai lungi, cioc mai robust, cu vârful evident curbat si unghiul mandibulei evident marcat. Adultul are picioare galbene si cioc galben strălucitor cu o pată roșie mare spre vârful mandibulei, supraalarele sunt gri-inchis, cu mai mult negru si pete albe mai mici pe vârful aripilor.

ciocCiocântorsul (Recurvirostra avosetta)

Este o specie caracteristică zonelor de țărmuri ale limanurilor si coastelor marine. Lungimea corpului este de 42 – 46 cm si o greutate medie a corpului de 310 – 410 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 67 – 77 cm. Adulții au infățișare similară. Ciocul masculului este mai lung si mai putin curbat în sus. Penajul este o combinație interesantă de alb cu negru. Se hrănește printr-o miscare de “cosire” realizată cu ciocul, prînzand insecte, moluște, crustacei, viermi, dar si cu fragmente vegetale de la suprafața apei.

CALIFARCălifarul roşu (Tadorna ferruginea )

Este o specie caracteristică habitatelor de stepă, prezente in apropierea malurilor lacurilor. Lungimea corpului este de 58 – 70 de cm si o greutate de medie de 1.000 – 1.600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110 – 135 cm. Se hrănește cu plante specifice regiunii de stepă, semințe, dar si cu insecte, crustacei, moluște, pești, broaște și viermi.Specie prezentă mai mult in sudul si estul continentului european. Ierneaza in sud-estul Europei. Datorită penajului atractiv este păstrată și în captivitate, în colecții ornitologice si in parcuri.

LEBADALebăda de vară (Cygnus olor),

Trăiește în zone cu apă dulce sau sărată: lacuri, iazuri, râuri, ape de coastă, lagune, estuare, mlaștini. Deseori poate fi găsită si in zonele urbane. Are un corp foarte mare, cu lungimea de 140-160 cm, anvergura de 200-240 cm, o masă corporală medie de 11.500 g (mascul) si 9.000 g (femela). Are un penaj alb uniform, cu cioc portocaliu. Picioarele și laba piciorului sunt negre. Gâtul lung este ținut intr-o curbă in forma de S. În sălbăticie, trăiesc in medie 10 ani.Se hrănește cu plante, rădăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște, melci uneori și pești mici. În România este prezentă în sezonul cald în Delta Dunăriicomplexul lagunar Razim-Sinoie și unele bălți mari din ținuturile joase; iarna migrează spre sudul Mării CaspiceDelta Nilului și estul Mării Negre ori în preajma bălților neînghețate din interiorul României, unde iernează și unele populații nordice.

Surse de documentare

http://www.sor.ro/ro/pasari/Sterna-hirundo.html