RSS Feed

Tag Archives: cultura

Mihail Kogălniceanu, 200 de ani de la naștere

Astăzi, 9 septembrie 2017, se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Mihail Kogălniceanu. Romfilatelia îi dedică o emisiune de mărci poștale cu titlul „Mihail Kogălniceanu, 200 de ani de la naștere”, formată din două mărci poștale cu valori nominale de 4,50 lei și 8 lei.

Cu aceste timbre am realizat mai multe variante de ilustrate maxime, folosind cărțile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii, aplicată la O.P. București 37.

Voi posta doar două din variantele realizate.

 

Mihail Kogălniceanu

 (n. 6 septembrie 1817IașiMoldova – d. 1 iulie 1891ParisFranța)

1A fost un om politic de orientare liberală, istoric, scriitor, diplomat, avocat publicist român  originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Române, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza,  iar mai târziu a fost ministru al Afacerilor Externe sub domnia regelui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol I.

În timpul mandatului la conducerea Ministerului de Externe, România își cucerește independenâa se stat.

Totodată, Mihail Kogălniceanu a fost unul dinte cei mai mari oameni de cultură ai veacului al XIX-lea, contribuind cu succes la cercetarea istoriei naţionale şi dezvoltarea literaturii româneşti.

 

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu

 

 

 

Mihail Kogălniceanu

2.jpgA fost redactor șef al revistei Dacia Literară și profesor al Academiei Mihăileane. Kogălniceanu a intrat în conflict cu autoritățile din cauza discursului inaugural cu tentă romantic-naționalistă susținut în anul 1843. A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiției Dorințele partidei naționale din Moldova.

Mihail Kogălniceanu a fost fondatorul ziarului „Steaua Dunării„, „, care a văzut lumina tiparului la 1 octombrie 1855. Inițial , ziarul trebuia să se numească – „Unirea„, dar cenzura nu a permis această denumire.

Iată cîteva pasaje care-l caracterizează pe Mihail Kogălniceanu , unul dintre cei mai străluciţi oameni politici ai Moldovei din sec. XIX: „Acest jurnal este „Steaua Dunării Române”; prin urmare, politica sa nu poate să fie decît politica seculară a românilor, politică naţională care – spre onoarea publiciştilor noştri – se urmează şi se sprijină de întreaga presă românească,…, politică care se rezumă în aceste cuvinte: autonomia Principatelor, Unirea Principatelor„. „Unitatea Principatelor, scrie Kogălniceanu, a fost visul de aur, ţelul isprăvilor a marilor bărbaţi ai României, a lui Iancu Huniad ca şi a lui Ştefan cel Mare, ca şi a lui Mihai Viteazul, a lui Vasile Vodă, ca şi a lui Matei Basarab.

Sursa:

http://istoria.md/articol/35/

 

Anunțuri

Patrimoniul artistic al Muzeului Municipiului București.

 

Emisiunea filatelică, sub denumirea ”Patrimoniul artistic al Muzeului Municipiului București”,  pusă în circulație astăzi, 29 iunie 2017, prezintă câteva muzee din rețeaua Muzeului Municipiului București. Cu mărcile acestei emisiuni am făcut câteva ilustrate maxime aplicând ștampila prima zi a emisiunii. Am folosit cărți poștale ilustrate Allex Collection tipărite la FullColor București.

Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici,

1Cunoscut și ca „Vila Minovici” sau „Vila cu clopoței” este un muzeu din București, amplasat în strada Dr. Nicolae Minovici nr. 1, în fața Fântânii Miorița. Vila a fost construită în anul 1905 conform planului arhitectului Cristofi Cerchez, iar din 1914 este deschisă vizitării. Din 1936 ea se află în proprietatea municipiului București.

În cadrul muzeului pot fi admirate mai multe tipuri piese de artă populară românească de pe întreg teritoriul României: icoane, ceramică, țesături, obiecte din lemn, instrumente muzicale tradiționale.

 

 

 

Muzeul Theodor Aman

2 Este una dintre cele mai frumoase reşedinţe particulare din Bucureşti, construită în anul 1868 după proiectele proprietarului pictorul Theodor Aman. De asemenea este una dintre puţinele reşedinţe care nu au suferit modificări în decursul timpului, fiind prima casă-atelier de artist din România.

Muzeul Theodor Aman a fost deschis în anul 1908 şi este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din România. El păstrează atmosfera vieţii private din perioada Belle Epoque alături de cea mai mare parte a lucrărilor pictorului Theodor Aman. Ilustrata maximă prezintă bustul pictorului Theodor Aman, aflat în muzeu, realizat de sculptrorul Karl Storck.

 

 

Muzeul Victor Babeș 

3Este parte a Muzeului Municipiului București – un complex muzeal amplu, de importanță națională. Muzeul se află în fosta reședință a Dr. Victor Babeș, o clădire reprezentativă pentru stilul arhitectural eclectic al anilor 1920. Clădirea a fost donată Primăriei Capitalei de către fiul savantului Mircea Babeș și soția acestuia.

Exponatele, printre care se numără manuscrise științifice, fotografii, cărți scrise de Babeș, obiecte personale, prezintă marile sale descoperiri științifice (precum descoperirea a peste 50 de virusuri, microbi și paraziți patogeni, el fiind și autorul primei cărți medicale despre acest subiect, expusă în muzeu). Primul tratat de bacteriologie din lume, datând din anul 1885, scris de Victor Babeș și chimistul francez André -Victor Cornil poate fi văzut în muzeu.

Pe ilustrata maximă sunt prezentate microscopul proiectat de Victor Babeș și portretul savantului român, expuse în muzeu.

 

 

 

Observatorului Astronomic ”Amiral Vasile Urseanu”

4Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” al Municipiului București, este o instituție muzeistică, destinată popularizării astronomiei, subunitate a Muzeului Municipiului București. Prin dotările și facilitățile sale, ca o fereastră deschisă spre cer, el oferă tuturor celor interesați posibilitatea urmăririi prin lunetă a spectacolului bolții cerești.

 Clădirea ce găzduiește Observatorul Astronomic al municipiului a fost inaugurată în toamna anului 1910 ,de amiralul  Vasile Urseanu, care spunea: „Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc și pe mare” 

 

 

Casa Filipescu-Cesianu – Muzeul Vârstelor 

5Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846-1850 și este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Epoque, rămasă fidelă proiectului inițial.

În anul 1939 cladirea intră in proprietatea Primăriei Municipiului București în urma unui schimb de proprietăți.

După mai multe lucrari de amenajare, în anul 2016 este organizată Expoziția “Muzeul vârstelor – de la copilărie la senectute” care este un proiect inedit de antropologie urbană, care urmărește viața bucureștenilor pe parcursul secolelor XVIII – XX, sub diferite sfere ale vieții private și publice: înfățișare, îmbrăcăminte, obiceiuri, bani, arme, educație, amenajări interioare etc.

Parcul reşedinţei Filipescu-Cesianu, după 75 de ani de aşteptare, a devenit nu numai un spațiu de recreere și agrement, dar în punctele special amenajate sunt organizate spații de expunere (Lapidarium), concerte sau piese de teatru.

 

 

Muzeul Municipiului București 

6Este un muzeu de istorie și artă tutelat de Primăria Municipiului București. În anul 1956 este instalat în Palatul Șuțu.

În componența Muzeului Municipiului București sunt mai multe unități muzeistice printre care și cele relatate mai sus.

Iaşi, oraş al Marii Uniri

Posted on

La sfârșitul anului 1916, Iașul a devenit, pentru o perioadă de doi ani, capitala Regatului României. Consiliul de Miniștri și Parlamentul de la acea vreme au adoptat aici decizii importante prin care s-au pus bazele consolidării statului național unitar român și au fost votate legi reformatoare pentru dezvoltarea țării noastre, precum legea electorală care a introdus votul universal și legea agrară. (fragment din comunicatul Romfilatelia)

Pentru a marca acest eveniment,  miercuri, 26 aprilie 2017, a fost pusă în circulație o emisiune filatelică aniversară denumită  ”Iaşi, oraş al Marii Uniri”, compusă 4 timbre şi o coliţă dantelată, pe care sunt reproduse imagini ale unor monumente simbol ale oraşului, martore la guvernarea ţării din perioada 1916 – 1918 şi în pregătirea Marii Uniri din 1918.

Cu aceste timbre, am realizat ilustrate maxime, folosind cărți poștale Allex Collection, și ștampila prima zi a emisiunii.

 

 

 Teatrul Național „Vasile Alecsandri” 

1

Este cel mai vechi Teatru Național din România. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării între anii 1894 și 1896, fiind considerată a fi cel mai vechi și cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă.

Între anii 1916-1918 clădirea a asigurat spațiul de desfășurare a lucrărilor Adunării Deputaților.

Clădirea Teatrului Național din Iași este înscrisă în Lista monumentelor istorice.

 

 

 

 

Muzeul Unirii .

2Clădirea este monument istoric și de arhitectură, construită între 1800 – 1806, în stil neoclasicCasa Catargiu, azi adăpostind Muzeul Unirii.

Între 1859-1862 a fost reședința domnească a primului domnitor al Principatelor Unite – Alexandru Ioan Cuza, iar între anii 1916-1919, devine reședință a regelui Ferdinand I. Astăzi muzeul expune piese de istorie evocând Revoluția de la 1848 și Unirea Moldovei cu Țara Românească din 1859. Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1959, cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor Române din 1859. Clădirea, a fost declarată monument istoric și de arhitectură.

 

 

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

3Este o universitate de stat din Iași și una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România. Fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, Universitatea din Iași, așa cum s-a numit la început, este prima universitate modernă a României.

Palatul Universității, a fost construit între anii 1893 și 1897 (și extins in perioada interbelică) după planurile arhitectului Louis Blanc și inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa „Sală a Pașilor Pierduți”, decorată cu picturi realizate de către Sabin Bălașa.

1916-1918 – Aici s-au desfășurat  şedinţele Senatului.

 

 

 

Palatul Rosetti-Roznovanu,

4Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași. Impresionantă prin somptuozitate și prin fastul interioarelor, a fost inaugurată  cu mare fast, la 23 aprilie 1832.

Între anii 1892 – 1892, Palatul Roznovanu a fost folosit ca reședință temporară a familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria), o parte din spațiu fiind alocată autorităților locale. 

In timpul Primului Razboi Mondial, intre 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor si al conducerii politice, refugiate de la Bucuresti. In 1918, in actuala sală de sedinte a Consiliului Local, s-a intrunit Consiliul de Razboi al României.

 

 

 Stema municipiului Iași

5Stema înfățișează un scut antic, pe câmp roșu, o cetate crenelată de argint, având pe flancuri două turnulețe, timbrate de câte o cruce cu brațe egale, iar în centru un turn pătrat, mai înalt, cu poarta și ferestrele închise. Peste tot, în ecuson roșu, un cal în galop, spre dreapta heraldică, având deasupra o coroană deschisă, de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, cu șapte turnuri, din care iese capul de bour, al cărui gât este terminat in formă de lambrechini. Stema valorifică cele doua tradiții heraldice ale orașului Iași, într-o reușită sinteză grafică.

Orașele României, Brașov.

Emisiunea filatelică, pusă în circulație la 17 februarie 2016, face parte din ciclul Orașele României și este dedicată orașului Brașov.

Brașovul este atestat documentar în anul 1234 în Catalogul Ninivensis cu numele de Corona. În a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ și eclesiastic al Țării Bârsei (Corona, Kronstadt, Brasso), „oras liber regal”, unul dintre centrele economice și culturale ale Transilvaniei.
În secolul al XIV-lea, burgul era concentrat în jurul pieței principale și al bisericii parohiale, Biserica Sfânta Maria, cunoscută ca Biserica Neagră, reconstruită începând cu anul 1383. Încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea în Cetate erau conturate două artere principale: Strada Mănăstirii și Strada Porții. În evul mediu, zona locuită din Cetate se oprea la limita formată de Ulițta Călugarițelor (astazi Michael Weiss), orașul extinzându-se spre 1600, până la limita zidurilor dinspre actualul Hotel

Cele patru timbre ale emisiunii reproduc monumente reprezentative ale orașului, cunoscute pentru importanța istorică și arhitecturală pe care o au în identitatea orașului.Cu ajutorul domnului Andrei Potcoavă, am realixat patru illustrate maxime.Cărțile poștale Allex Collection. Stampila de zi aplicată la O.P. Brașov 1, la data de 15.11.2016.

 

 

Casa Sfatului din Brașov

CASA SFATULUI

Este un important monument de arhitectură din municipiul Brașov, a fost inițial doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn.În 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla Blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții Breslei Blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului. Totuși, din cauza invaziei turcești din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat.

Clădirea s-a transformat în primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.

Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:

  • 5 iulie1608 – un trăznet lovește turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decât după ce s-a turnat în foc vinoțet și lapte;
  • 17 iunie1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului; turnul avea să se prăbușească în proporție de două treimi;
  • 24 iulie1682 – o furtună puternică lovește din nou „turnul trompetiștilor” (numit așa pentru că un trompetist anunța trecerea fiecărei ore);
  • 21 aprilie1689 – marele incendiu (provocat de forțele habsburgice care asediau orașul) distruge o mare parte din clădire. După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, a fost adăugată stema Brașovului.[1]

Administrația orașului se mută din această clădire în anul 1876, într-o clădire nouă

Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 19091910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din 1950 clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.

 

 

 

Biserica Neagră

BISERICA NEAGRA

Biserica Neagră de astăzi se înalţă pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea. Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit.

Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcţie a bisericii, oraşul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificaţiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporţii în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălţimea intenţionată. 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcţie a bisericii, în 1499 se menţionează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas şi clopote în 1514. 

Parohia braşoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit şi astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porţii sudice.La jumătatea secolului al XVI-lea, reforma bisericească a pătruns în Transilvania şi s-a răspândit în mare parte datorită umanistului şi pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiaşi mişcări s-au îndepărtat şi altarele secundare.
De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.
Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica parohială, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră. Apoi au început lucrări de renovare extinse care au conferit interiorului un aspect baroc. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare.

 

 

 

Poarta Ecaterina

POARTA ECATERINA

Poarta Ecaterina (sau Poarta Ecaterinei) este unul dintre cele mai frumoase şi bine conservate obiective turistice ale Braşovului. A fost numită, de-a lungul timpului, Porta Superior, Porta Corpus Christi şi Porta Sanctae Katharinae, fiind, secole întregi, singura care permitea accesul şcheienilor în Braşov, prin zidurile vestice ale cetăţii. Clădirea pătrată, cu patru turnuleţe a fost construită la mijlocul laturii dintre Bastionul Ţesătorilor şi cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porţi distruse în inundaţia din 1526.

Poarta Ecaterina a suferit numeroase stricăciuni în urma cutremurelor şi incendiilor din 1689, 1738 şi 1759 şi a fost dărâmată, cu excepţia turnului, cu un an înaintea finalizării Porţii Scheiului din 1827. Restaurarea ei la aspectual actual s-a realizat între anii 1971-1973 şi apoi în 2006.

 

 

 

 

Prima școală românească 

PRIMA SCOALA ROMANEASCASe află în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului (secolul al XV-lea). Primele cursuri în limba română au avut loc aici în 1583.

Cine venea la școală, aducea o găleată de grâu, un car cu lemne și 4 florini (n.r. – o avere la acea vreme, pentru că erau bani suficienţi pentru a cumpăra 3, 4 boi), și studia gramatici, învățătură bizantină, pilde din biblie, dar și filozofia secolului al XVI-lea.Nu lipseau nici învăţăturile filosofice, astfel că acela care venea la Prima Şcoală Românească învăţa citate din Aristotel, Democrit și alți filosofi celebri.Elevii de atunci învățau cum se fac actele oficiale în cancelarii şi aveau un manual cu legile comerciale, dar și unul de macrobiotică.

Actuala clădire datează din anul 1760, fiind declarată monument istoric În prezent edificiul adăpostește „Muzeul Prima Școală Românească

Muzeul include: Sala de clasă Anton Pann, Tiparnița diaconului Coresi, Sala Cartea – factor de unitate națională, Cartea și cărturarii brașoveni, Liceul Andrei Șaguna.
Sunt expuse colecții de carte veche: tipărituri coresiene, manuscrise (românești, grecești și slavone); istorie: cataloage din secolul al VIII-lea ale Bisericii „Sf. Nicolae”, documente originale ale domnitorului Constantin Brâncoveanu, hrisoave domnești (80 documente); arta medievală și bisericească; tipăriturile veacului al XVIII-lea: „Biblia de la București”, „Îndreptarea Legii – Târgoviște”, „Cazania lui Varlaam”, „Evanghelia de la Govora”, „Mineiele de la Râmnic” etc.
Reorganizat în 1964 în cladirea celei mai vechi școli românești, pe baza colecțiilor adunate începand din anul 1933, complexul muzeal mai cuprinde Muzeul Ex Libris (câteva sute de piese unicat Ex Libris datând din secolele XV – XIX, donate de dr. Emil Bologa), Muzeul Junilor Brașoveni (obiecte de etnografie, costume, tablouri, icoane), Muzeul de muzica Tudor Ciortea (clavir, gramofon, manuscrise muzicale, tablouri, cărți donate de compozitor) si Muzeul Stefan Mironescu (imagini ale Scheiului în acuarelă și ulei donate de pictor), Arhiva și biblioteca (cărti vechi, protocoale-catastife, cărți din fondul documentar, documente de patrimoniu).

Expoziția națională de filatelie cu participare internațională „SIBIU 825”

Asociația Filateliștilor din Sibiu a organizat Expoziția națională de filatelie cu participare internațională „SIBIU 825” cu prilejul aniversării a 825 de ani de la prima atestare documentară a orașului,  în perioada 20-23 decembrie 2016.

Datorită faptului că la expoziție s-au înscris un număr record de exponate: 59 la clasa maturi, 16 la clasa tineret cu un total de 275 de fețe de panou și 24 la clasa literatură de specialitate, expoziția a fost organizată la Palatul Brukenthal, la Centrul de Informare Turistică din cadrul Primăriei municipiului Sibiu precum și în corpul B al Bibliotecii ASTRA. În afară de expozanții din România, au participat și expozanți din Germania, Polonia, Republica Moldova, Spania și Ucraina. La această expoziție am participat și eu cu un exponat de maximafilie,  obținând medalia de argint.

Cu cele două timbre ale emisiunii  ”Ziua Mărcii Poștale Românești – Sibiul pe timbre, la 825 de ani de atestare documentară, folosind ștampila expoziției și cărțile poștale editate de AF Sibiu, am realizat două ilustrate maxime.

1

Vedere generală a orașului Sibiu la 1808

Este una dintre cele mai impozante şi reprezentative lucrări ale pictorului Franz Neuhauser cel Tânăr, aflat în patrimoniul Muzeului Național Brukenthal. Tabloul a fost comandat de primarul orasului la inceputul secolului al XIX-lea pictorului Franz Neuhauser 5cel Tânăr, cu scopul de a fi expus în Primaria orașului, care a funcționat vreme de patru secole în Casa Altemberger, actualul sediu al Muzeului de Istorie din cadrul Muzeului Națtional Brukenthal. În anul 1952, tabloul a fost preluat de la Sfatul Popular al Orașului de catre muzeu.

De asemenea, cu cele două mărci postale din emisiunea Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu apărută la 10 iunie  2016, si cărțile poștale realizate de Foto 25 Design si Allex Collection, am mai făcut două ilustrate maxime, tot cu ștampila expoziției.

 

 

3

Turnul Sfatului

Este unul dintre cele mai cunoscute monumente din Sibiu.
Are acest nume deoarece apăra poarta de intrare în cea de a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată în documente la 1324 (Piaţa Mică nr. 31, azi refăcută).
Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de construcţii, fiind supraînălţat şi chiar înglobat unui grup de clădiri. Din construcţia iniţială s-a păstrat doar nucleul ridicat până la primele doua etaje. Datarea probabilă a turnului corespunde edificării celei de a II-a incinte fortificate, adică perioadei cuprinse între 1224 şi 1241. În forma iniţială nu depășea  mai mult de patru niveluri.

4

 

Turnul Olarilor

Este un turn construit în secolul al XV-lea de breasla săsească a olarilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului.. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății și este situat între Turnul Archebizierilor și Turnul Dulgherilor.

Ziua Culturii Naționale – 15 ianuarie 2017

Ziua Culturii Naționale, sărbătorită în data de 15 ianuarie, reprezentând data nașterii poetului Mihai Eminescu, va fi marcată și de Salonul Național „Mihai Eminescu”, ce se va desfășura între 11 – 31 ianuarie 2017,  în Sala de Expoziții „Constantin Brâncuși”, din cadrul Palatului Parlamentului, sub egida Camerei Deputaților și a Centrului Internațional de Conferințe, Direcția de Marketing. Salonul Național „Mihai Eminescu”, este organizat de Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne „Mihai Eminescu” din cadrul Societății Numismatice Române. Vor expune materiale (medalii, plachete, insigne, pictură ș.a.), dedicate Poetului național – Mihai Eminescu, colecționari din toată țara.

Un plăcut și frumos program artistic se va desfășura în cadrul vernisajului care va avea loc pe data de 11 ianuarie 2017, începând cu ora 15.

 

 

Stele de aur ale scenei şi ecranului (II).

 

Luni, 19 decembrie 2016, a fost lansată emisiunea filatelică ”Stele de aur ale scenei şi ecranului (II)”, care aduce în prim plam imaginea unor actori îndrăgiți și admirați în piese de teatru sau în filme.

Cele șase timbre ale acestei emisiuni au aceeași valoare nominală, de 4.50 lei, și prezintă Stele de Aur ale României, în imagini de colecție: Ilinca Tomoroveanu, Costel Constantin, Alexandru Arșinel, Ion Caramitru, Florina Cercel,  Adela Mărculescu .

Cu aceste mărci si cărțile poștale ilustrate, realizate de Allex Collection, tipărite la FullColor București, am realizat ilustrate maxime, oblirerând cu ștampila prima zi a emisiunii, la Oficiul Poștal București 37.

 

 

1

 

Ilinca Tomoroveanu

S-a născut la 21 august 1941 în București. Este o actriță română de teatru și film. Din anul 2005 este director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde își continuă și cariera de actor.

A deținut de-a lungul carierei roluri importante din dramaturgia romanească, în piese scrise de H. Lovinescu, E. Barbu, P. Everac, T. Popovici, Delavarancea si Mihail Sorbu, dar și din cea clasică și modernă universală, în piese semnate de Lope de Vega, Victor Hugo, F. M. Dostoievski, Tolstoi, Alfred de Musset, Jean Anouilh etc.

 În 1990 a devenit membră a UNITER, iar din 1999 este membră în senatul UNITER. A fost distinsă, în anul 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor. Este nepoata poetului Octavian Goga.

 

2Costel Constantin

Născut la Galați, pe 20 octombrie 1942, absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa profesor Beate Fredanov, pe care l-a absolvit în 1964, a debutat ca actor la Teatrul Național din Iași, unde a activat în perioada 1965-1969, cu rolul Călugarul tânăr, “Beckett” de Jean Anouilh, in regia Soranei Coroamă-Stanca și interpretând roluri importante în piese de Sofocle, Anouilh, T. Williams, Brecht, Sorescu, C. Teodorescu etc. Din 1969 devine actor al Teatrului Național din București, unde a apărut în numeroase roluri principale din piese de Shakespeare, Ostrovski, Gogol, Vallejo, Wasserman, Caragiale etc…

Primul rol într-un film l-a avut în pelicula Porțile albastre ale orașului, din 1973, în regia lui Mircea Muresan. Au urmat: Tănase Scatiu, Ultima noapte a singurătății, Ediție specială, Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, La răscrucea marilor furtuni, Ana si hoțul, Liniștea din adâncuri, Amurgul fântânilor, Liliacul înflorește a doua oară, O lebăda iarna, Campioana, Pepe si Fifi, Omul zilei, Dulcea saună a morții, Eu sunt Adam, etc.

 

3

 

Alexandru Arșinel 

Născut la Dolhasca, Suceava  pe 1 iule 1939, este un actor român de comedie, care a contribuit la teatrul de revistă, televiziune și film.

In anul 1962 a absolvit Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, din București.

Vedetă a teatrului de revistă, alături de Stela Popescu a format un cuplu artistic celebru atât in țară, cât și peste hotare.

În prezent este directorul Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, din București. În filmele realizate pentru marele ecran, mai ales după 1990, a reiterat formula de succes practicată pe scenă: „Ana și… hoțul” (1981), „Miss Litoral” (1990), „Anotimpul iubirii”, „În fiecare zi mi-e dor de tine”, „A doua cădere a Constantinopolului” (1994), „Paradisul în direct” (1995), „Sexy Harem Ada-Kaleh (2001).

In luna februarie a anului 2004, a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Mare Ofițer.

Este director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București.

 

 

 

 

4Ion Caramitru 

Este născut pe  9 martie 1942București. Actor de teatru și film, dar și regizor român. Este președinte al UNITER din 1990, iar în prezent, din 2005 este directorul Teatrului Național din București.

Ion Caramitru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, când a și debutat pe scena Teatrului Național din București, în „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu. A fost actor și regizor la Teatrul Bulandra, al cărui directorat l-a și deținut în perioada 1990 – 1993. A fost ministrul Culturii între anii 1996 – 2000.

 

 

 

 

5

 

Florina Cercel 

Cunoscuta actriță de teatru și film s-a născut pe 28 ianuarie 1943 la Piatra Neamt și în cei peste 40 de ani de carieră a interpretat peste 100 de roluri realizate cu farmec, talent și într-o manieră specială, care trădează o experiență bogată.

A terminat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, promatia 1964, clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea si Victor Moldovan si a fost repartizatp la Teatrul Dramatic de Stat din Galați unde a stat doar un an. In 1965 se mută la Teatrul Național din Timișoara, unde va interpreta multe roluri importante, caștigând admirația publicului si va lucra până-n 1973. Din acest an câștigă prin concurs un loc la Tetrul Național din București unde activează și acum.

Este deținatoarea Premiului UNITER, pentru cea mai bună interpretare feminină, 1990 în realizarea rolului Vassa Jeleznova din „ Vassa Jeleznova „ de M.Gorki iar în 2002 primește Premiul Ministerului Culturii și Cultelor pentru cea mai bună actriță a anului în rolul Anna Andreevna din piesa „ Revizorul „ de N.V. Gogol și primește Ordinul Național „ Serviciul Credincios „ în grad de Cavaler.

 

 

 

6

 

Adela Mărculescu 

Este o actriță de teatru și film din România. S-a născut la 21 decembrie 1938, la Aiud. În prezent este actriță la Teatrul Național din București. Din 2001 este cetățean de onoare al municipiului București.

Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București, promoția 1959, clasa profesorului Alexandru Finți. După absolvirea Institutului joacă pe scena:Teatrului de Stat Botoşani: (1957 – 1959) , Teatrului de Stat Ploieşti:( 1959 – 1963), Teatrului Mic (1963), Teatrului Radu Stanca, Sibiu (1971), Teatru radiofonic, Televiziune și din 1964 până în prezent La Teatrul Național ” Ion Luca Caragiale”.  Deținătoare a numeroase premii ca mulțumire pentru activitățile sale pe scena romanească și pentru activitățile sale sociale.

O adevarată Doamnă a artei românești, distinsă, plină de umor si iubitoare de poezie dovedind credință și credibilitate în fiecare rol interpretat, Deviza ei este ” Dacă mie îmi luaţi scena, eu pot să mor.! „