Flux RSS

Category Archives: Arta

DRAGA OLTEANU- MATEI

A plecat dintre noi  indrăgita actriță Draga Olteanu Matei, o stea de aur a scenei si filmului românesc. Dumnezeu să o odihnească în pace!

Draga Olteanu Matei (n. 24 octombrie 1933, București – d. 18 noiembrie 2020, Iași) a fost o apreciată actriță de comedie, ce a jucat pe scena Teatrului Național București, în numeroase filme și la televiziune. Reprezentantă a generației de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei a avut un palmares foarte bogat. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru și 100 roluri în Televiziune.

De-a lungul carierei sale a jucat în diferite piese de teatru: „Coana Chirița” după Alecsandri, pentru care a scris și un scenariu de film în două serii (Coana Chirița – 1986 și Chirița la Iași 1987), „Gaițele” de Kiritescu (1977), „Căruța cu paie” de Mircea Ștefanescu, „Hagi Tudose” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, „Pisica în noaptea de Anul Nou” de D.R. Popescu, „Autorul e în sală” de Ion Baiesu etc.

Pe scena Teatrului Național a mai jucat în „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, în „Crima pentru pământ”, o dramatizare după romanul cu același nume al lui Dinu Săraru.

În televiziune a făcut un cuplu cu regretatul Amza Pellea jucând-o pe Veta, soția lui Nea Marin, în numeroase show-uri TV și în filmul artistic „Nea Marin miliardar”.

În 2002, i-a fost acordată distincţia Ordinul Naţional ”Steaua României” de către Preşedinţie, pentru dăruirea cu care a servit scena şi cultura românească.

CRUCEA EROILOR NEAMULUI

Crucea Eroilor Neamului de pe Muntele Caraiman a fost construită pentru a cinsti memoria celor peste 30.000 de eroi căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale, dese pe Valea Prahovei. Crucea impresionează atât prin locul în care este amplasată, (Vârful Caraiman, la altitudinea de 2291 m) cât şi prin dimensiunile ei (39,30 m înălţime şi 7 m lungimea fiecărui braţ orizontal), dimensiuni ce au făcut ca, în anul 2014, ca urmare a demersurilor domnului Alexandru Bartoc, acest monument să fie declarat de către Guiness Book „cea mai înaltă cruce metalică din lume amplasată pe un vârf montan”. Ridicată la iniţiativa Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I al României, Crucea de pe Caraiman este cea care poartă şi călăuzeşte sufletele eroilor români la cer, însoţite de rugăciunile tuturor acelora care preţuiesc jertfa lor pentru ţara noastră. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.

Marca: 23.07.2014. Obliterare: Stampilă omagială 22.08.2014 Bușteni, Cartea poștală: Ed. Sport Turism cod 7108. Realizare personală

RAFAEL SANZIO, 500 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN NEFIINȚĂ

Rafael Sanzio, sau Raffaello  (1483 – 1520) 

Pictor si arhitect de seamă alRenașterii italiene, unul din cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor.

Miercuri, 9 septembrie 2020, Romfilatelia a lansat emisiunea de mărci poștale Rafael Sanzio, 500 de ani de la trecerea în neființă

Detalii: http://www.romfilatelia.ro/ro/rafael-sanzio-500-de-ani-de-la-trecerea-in-nefiinta-3/

Cu timbrele emisiunii, cartile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii, am realizat două ilustrate maxime.

Autoportret

Cartea poștala ilustrează reconstrucția tridimensională a chipului  lui Rafael  Sanzio, realizată de cercetătorii de la Universitatea Tor Vergata din Roma

LUDWIG VAN BEETHOVEN, 250 DE ANI DE LA NAȘTERE

Emisiunea de mărci poștale Ludwig van Beethoven, 250 de ani de la naștere a fost pusă în circulație marți, 28 iulie 2020.

Ludwig van Beethoven (1770 – 1827) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii.

Beethoven este fără îndoială cel mai cunoscut compozitor de muzică clasică. ]n 2020, când se împlinesc 250 de ani de la naşterea sa, marele muzician va fi sărbătorit în întreaga lume.

Detalii: http://www.romfilatelia.ro/ro/ludwig-van-beethoven-250-de-ani-de-la-nastere-2/

Cu timrele emisiunii, aplicând stampila prima zi a emisiunii, am realizat illustrate maxime.

Carte postală veche  :”Fabrique en France”

Carte poștală Allex Collection

Carte postală veche  “Berlag Bermann Munchen”

Carte poștală Allex Collection

24 iunie sărbătorim Ziua Internațională a Iei și Sânzienele

Miercuri, 24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume este marcată Ziua Universală a Iei. Sărbătoarea „cămăşii cu altiţă”, cum mai este denumită ia, a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine, care a dorit ca bluza tradiţională românească împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume. Chiar denumirea comunităţii, reprezintă de fapt titlul unui tablou realizat de pictorul francez Henri Matisse care realiza o imortalizare a iei româneşti – “La blouse roumaine”, 1940 – creaţia fiind expusă la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.

Ziua de 24 iunie coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii.

Ilustrate maxime ce prezintă personalitati din istoria României purtând ia românească.


Maria Tănase, regina cântecului românesc, îmbrăcată într-o ie din zona Pădureni, Jud. Hunedoara.

Regina Elisabeta a României, purtând o ie din Romanați, Olt.

Smaranda Brăescu, prima femeie cu brevet de parașutist din România, purtând o ie din Muscel, jud. Argeș

SFINTELE PAȘTI 2020

Sfintele sărbători de Paşte să vă aducă linişte în suflet, multă bucurie, sănătate, fericire şi puterea de a dărui şi ajuta semenii în aceste momente dificile prin care trecem.  HRISTOS A ÎNVIAT!”

Icoană aflată în patrimoniul Mănăstirii Radu Vodă, București


 Sfintele Femei Mironosițe sau femeile purtătoare de mir de mare preț s-au dus la mormânt să ungă trupul lui Iisus, dar, pe neașteptate, află de la înger că El a înviat, iar ele devin binevestitoare ale Învierii Sale din morți.

ALEXANDRU IOAN CUZA, 200 DE ANI DE LA NAȘTERE

La data de 20 martie 2020, s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Alexandru Ioan Cuza, una dintre cele mai de seamă personalităţi ale istoriei româneşti, domnitorul sub care s-au făcut primii paşi spre constituirea unui stat naţional unitar român, prin dubla sa alegere atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, domnia sa de numai şapte ani marcând, totodată, începutul perioadei de modernizare a României.

Recunoaşterea unirii celor două principate s-a materializat prin crearea primului guvern unitar al României la 22 ianuarie/3 februarie 1862, condus de Barbu Catargiu, şi prin deschiderea, la Bucureşti, la 24 ianuarie/5 februarie 1862 a primului Parlament al României, domnitorul Alexandru Ioan Cuza proclamând în mod solemn, în faţa Adunărilor Elective ale Moldovei şi Ţării Româneşti reunite în şedinţă comună, „Unirea definitivă a Principatelor”, iar oraşul Bucureşti a fost proclamat capitala ţării, consemnează volumul „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

În următorii ani, a avut loc un vast program de unificare şi centralizare a unor instituţii (poştă, telegraf, vămi), a circulaţiei monetare, a sistemului judecătoresc sătesc. A fost organizată armata şi s-au înfiinţat şcoli militare. S-a trecut apoi la reforme radicale, precum secularizarea averilor mănăstireşti (octombrie 1863) şi reforma agrară, care i-a nemulţumit pe conservatori şi pe liberalii radicali. Astfel, pentru continuarea reformelor Alexandru Ioan Cuza a numit un nou guvern condus de liderul liberalilor moderaţi Mihail Kogălniceanu (12/24 oct. 1863 – 26 ian./7 febr. 1865).

Ca urmare a tensiunilor tot mai mari create de conservatori (ostili lui Cuza din cauza reformei agrare) şi liberali-radicali (nemulţumiţi de felul său autoritar de conducere a statului), la 10/11 februarie (22/23) 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să semneze actul de abdicare în care se afirma că potrivit „dorinţei naţionale” depunea „cârma guvernului în mâna unei Locotenenţe Domneşti şi a Ministerului ales de popor”, potrivit lucrării „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).

Alexandru Ioan Cuza şi-a petrecut restul vieţii în exil. S-a retras la Viena, apoi la Florenţa, şi a murit în Germania, la Heidelberg, la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani. A fost adus în ţară şi înmormântat în comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial osemintele sale au fost aşezate în biserica Trei Ierarhi din Iaşi, unde se află şi astăzi.

Romfilatelia a introdus în circulaţie, la data de 20 martie 2020, emisiunea de mărci poştale intitulată „Aniversări. Evenimente. Alexandru Ioan Cuza, 200 de ani de la naştere”, alcătuită din două mărci poştale: pe marca poştală cu valoarea de 5 lei este reprezentat aversul Medaliei „PRO VIRTUTE MILITARĂ” iar pe marca poştală cu valoarea de 12 lei este reprezentat portretul – bust al lui Alexandru Ioan Cuza în uniformă militară.

Cu toate condițiile grele, create de pandemia  ”COVID – 19”,  am reusit să fac câteva illustrate maxime.

Medalia ”PRO VIRTUTE MILITARI”

Este prima medalie militară românească, instituită în anul 1860 de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi decernată pompierilor participanţi la luptele contra turcilor, date pe Dealul Spirei în ziua de 13 septembrie 1848.  Legea a fost promulgată de către Alexandru Ioan Cuza la data de 24 mai 1860, Aceasta prevedea, pe lângă pensiile militare, acordarea unei medalii de onoare cu „panglică tricoloră tuturor ostaşilor ce au luat parte la acea luptă”. 

Alexandru Ioan Cuza

Portret realizat de pictorul Mișu Popp, ulei pe pânză, 59,5 x 48,5 cm.

Alexandru Ioan Cuza

Litografie realizată de August Strixner, Viena, 1861.

ORAȘELE ROMÂNIEI, BOTOȘANI

Marți, 21 ianuarie  2020, a fost lansată  o emisiune de mărci poștale, din ciclul Orașele României, de acestă data dedicată orașului Botoșani. Emisiunea este compusă din patru timbre care ilustrează principalele clădri cu destinație socio – culturală din oraș.

Am realizat ilustrate maxime cu timbrele emisiunii, cartile poțtale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii.

Sediul Primăriei municioiului Botoșani.

Edificiul a fodt construit in secolul al XVIII-lea.  Aici funcționa Tribunalul unde a lucrat Mihai Emunescu  în calitate de copist, in perioada 1964 – 1865. Clădirea a fost restaurată,între anii 1906 – 1914.

Muzeul Județean Botoșani 

 Amenajat în fosta Prefectură a judeţului Botoşani, construită după planurile marelui arhitect Petre Antonescu între anii 1904 – 1913, Muzeul Judeţean de Istorie prezintă în cele 17 săli de expoziţie, dispuse la parter şi etaj, cele mai semnificative momente ale evoluţiei zonei Botoşanilor din preistorie până în contemporaneitate.

Casa Memorială „Nicolae Iorga” 

Amplasată în Str. Nicolae Iorga nr. 14 din Botoşani, aceasta este casa în care s-a născut şi a copilărit marele istoric, casa în care a locuit familia Iorga între anii 1876-1880. Dintre cele 10 locuinţe schimbate de familia istoricului în perioada copilăriei şi adolescenţei sale, această casă este singura care s-a păstrat din secolul al XIX-lea.

 Casa memorială „Nicolae Iorga” este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieții sale, diplome de Dr. Honoris Causa primite din partea unor celebre instituții de învățământ din Europa (Sorbona, Cambridge, Roma) și un mare număr de cărți scrise de Nicolae Iorga, multe în ediții princeps, precum și ziare și reviste pe care le-a editat și îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalități ale culturii românești și universale.

Din 1977 casa memorială Nicolae Iorga a devenit secţie a Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani

Mănăstirea Popăuți 

Mănăstire de călugări amplasată în municipiul Botoșani, pe Str. Ștefan cel Mare nr. 41, în apropierea gării. Ea a fost ctitorită în anul 1496 de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504).

Ansamblul Mănăstirii Popăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929

CUPLURI CELEBRE. POEZIA DRAGOSTEI

Pentru a marca Ziua Culturii Naționale,  și implinirea a 170 de ani de la nașterea  luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu, miercuri 15 ianuarie 2020, Romfilatelia a pus în circulație emisiunea de mărci poștale „Cupluri celebre. Poezia dragostei, compusă din două timbre și o coliță nedantelată.

Am realizat mai multe illustrate maxime cu aceste timbre, cărțile poștale Allex Collection și ștampila prima zi a emisiunii.

MIHAI EMINESCU

 S-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani. Poet, prozator, dramaturg și jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Luceafătul poeziei românești.  Avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant și de teoriile lui Hegel.

 Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9.
George Călinescu îl socotea pe Mihai Eminescu ca fiind ” cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”.

Ziua de naştere a marelui poet român Mihai Eminescu a fost declarată în 2010 ”Ziua Culturii Naţionale”. Pictură de Alexandru Darida, din ciclul ”Extraordinar Popor Extraordinare Portrete”.

VERONICA MICLE

S-a născut la 22 aprilie 1850, la Năsăud și a murit la 3 august 1889, la Văratec, Neamț. A fost o poetă romînă. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.

MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE

Au trăit o poveste de iubire tumultuoasă, încheiată prin moartea amândurora, la distanță de doar câteva săptămâni unul de celălalt. Neîmplinirea a însoțit întreaga poveste de dragoste dintre MIHAI EMINESCU ȘI VERONICA MICLE.

Aveau aceeași vârstă. El, deja recunoscut drept cel mai strălucit poet pe care-l dăduse neamul românesc. Ea, captivă într-o căsnicie de nevoie, cu un bărbat ilustru, dar cu 30 de ani mai în vârstă. El, mereu tulburat și instabil în mintea și în sufletul lui. Ea, cu adolescența furată de căsătoria foarte timpurie, la numai 14 ani, mamă de la vârsta de 16 ani și cu aspirații literare lipsite de suportul vreunei autentice valori.

S-au întâlnit pentru prima dată la Viena și au plăsmuit împreună o poveste de dragoste, mai întâi platonică. „D-ta erai o idee în capul meu și te iubeam cum iubește cineva un tablou‘, îi scrie mai târziu Eminescu Veronicăi.

Până în ce punct a rămas platonică ne spun scrierile găsite și analizate mai târziu de Perpessicius. „Ziua de 16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține toată viața mea.‘ Este o notă scrisă de Eminescu pe spatele unui alt text. Iar o scrisoare din 30 august 1876 se încheie astfel: „De aceea sărut mâinile fără mănuși, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie și picioarele fără ciorapi și te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când dormi.

Colțul pe care este scris anul a fost rupt ulterior, probabil de destinatara scrisorii, care a scris pe spate o dată mai convenabilă: 1879. De ce era mai convenabil așa? Pentru că la data de 6 august 1879 murise profesorul Ștefan Micle, soțul Veronicăi. I s-a părut mai onorabil să fi încălcat prima lună de doliu decât să-și fi înșelat soțul încă în viață.

S-au despărțit și s-au împăcat de câteva ori, erau să se logodească, dar nu s-au logodit, iar drama le-a însoțit permanent povestea de dragoste. Erau amândoi liberi, de ce nu puteau să fie, pur și simplu, împreună? Ea îi reproșa scrisorile rare și laconice, precum și faptul că nu se ostenea prea des să călătorească între Iași și București ca s-o întâlnească.

El invoca lipsa de mijloace materiale pentru a întemeia o familie, apoi tăcea o vreme. Ea îi reproșa că i-a târât numele în noroi și mergea mai departe, acuzându-l, chiar, pe Maiorescu că ar fi complice. În casa lui Maiorescu, la masa de Crăciun din 1881, Eminescu îl bruschează fizic pe Caragiale, cu care Veronica avusese, între timp, o aventură.

Din 1883, se așterne liniștea peste povestea lor de iubire. Eminescu, grav bolnav, este spitalizat cu diagnosticul „psihoză maniaco-depresivă’. În anii care au urmat, s-au alternat perioade bune cu perioade rele, spitalizări cu externări, perioade active cu perioade de pierdere în negurile alienării. Pe 15 iunie moare într-o casă de sănătate de pe strada Plantelor din București. Sicriul este depus în Biserica Sfântul Gheorghe, apoi poetul este condus la locul de veci din Cimitirul Șerban Vodă sau Bellu.

Zdrobită de sfârșitul dramatic, prematur al poetului, Veronica Micle se retrage la Mănăstirea Văratec, unde moare în același an, pe 3 august. A fost înmormântată la mănăstire, în pământ sfințit, deși otrăvirea cu arsenic duce cu gândul la sinucidere.

DETALIIș https://www.ziarulnational.md/dosar-special-iubiri-celebre-de-altadata-mihai-eminescu-si-veronica-micle/

CRĂCIUN 2019

CRĂCIUN FERICIT!  LA MULȚI  ANI !

Fecioara cu Pruncul

Miniatură  din manuscrisul Imnul Acatist al Maicii Domnului aflat în colecția Bibliotecii Academiei Române.